De 16 ani încoace pentru părintele Cristian Masaric gesturile înseamnă mai mult decât cuvintele. El este unul din cei 30 de preoţi din România care au învăţat limbajul non-verbal şi şi-au pus cunoştinţele în slujba enoriaşilor cu deficienţe de auz şi vorbire.
„Tot timpul spun că motivele-s legate de Dumnezeu şi n-am început să-nvăţ limbajul semnelor că sunt eu deştept sau am vrut să învăţ asta, ci pur şi simplu s-a întâmplat la un moment dat să-mi doresc să fac ceva în plus faţă de ceea ce făceeam", spune preotul Masaric.
Părintele Cristian Masaric a lucrat o vreme ca voluntar la Cluj-Napoca, împreună cu copiii nevăzători, după care s-a întors în Oradea şi a început să se ocupe de copiii surdo-muţi. Dacă la început nu înţelegea nimic din limbajul mimico-gestual, cu timpul a ajuns să devină învăţător într-o clasă de surdo-muţi. Apoi a devenit preot pentru comunitatea surdo-muţilor din Oradea.
„Cu 16 ani în urmă mergeam la biserică, dar nu auzeam, nu înţelegeam nimic, dar acum e bine că părintele Cristi ne arată în semne", transmite, prin gesturi, Mircea Niculici.
"Avem un părinte foarte bun, ne explică bine, ne ajută foarte mult. Foarte mult ne dorim să avem o biserică pentru noi", spune, tot prin gesturi, Floare Herţe.
Cuvintele Sfintei Liturghii au fost transpusu în limbaj non-verbal prin mimică şi gestică. Nu este singurul aspect care este diferit față de o slujbă obişnuită.
„N-am catapeteasma care desparte spaţiul în două. Totul e la vedere, inclusiv împărtăşania, inclusiv transformarea pâinii şi a vinului, absolut toate rugăciunile sunt cu faţa spre ei şi în semne", spune părintele Cristian Masaric.
Cristian Masaric este singurul preot ortodox din Oradea care ţine slujbe în limbajul mimico-gestual. Deocamdată se descurcă şi singur, spune el, comunitatea surdo-muţilor fiind de doar 450 de persoane.
reporter: Edina Szomoru
operator: Constantin Gheorghiţă
editor web: Adrian Laboș