Preotul care a învățat limbajul semnelor și ține slujbe pentru cei cu deficiențe de vorbire și auz
De 20 ani încoace, pentru părintele Cristian Masaric gesturile spun mai mult decât cuvintele. Preotul din Oradea a învăţat limbajul non-verbal şi şi-a pus cunoştinţele în slujba enoriaşilor cu deficienţe de auz şi vorbire. De altfel, Cristian Masaric este unul dintre puținii preoți din România, fără deficiențe de auz, care slujeşte pentru persoanele surdo-mute.
"În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi l-a întrebat, spunând: Învăţătorule bun, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică?"
De mai bine de 20 de ani, privirile enoriaşilor surdo-muţi din Oradea sunt aţintite spre mâinile preotului care, duminică de duminică, oficiază liturghia şi în limbaj mimico-gestual. Părintele Cristian a lucrat o vreme ca voluntar la Cluj-Napoca, la un centru cu copiii nevăzători, dar a fost şi învăţător la o şcoală de surdo-muţi din Oradea.
"Tare mi-a fost drag de ei şi mi-au plăcut, m-am legat de ei şi am început să învăţ limbajul jucându-mă cu ei. Şi mergeam în fiecare zi la şcoală la copii surdo-muţi şi am învăţat limbajul. Am un sentiment că tot timpul Dumnezeu pregătește lucrurile și că Dumnezeu le aranjează", spune părintele Cristian Masaric.
Prima slujbă pentru comunitatea surdo-muților din Oradea a fost ţinută de părintele Cristian într-o capelă amenajată în subsolulul unei școli. Apoi, când clădirea a fost retrocedată, s-au mutat într-o sală de sport a Clubului Surdo-Muților. Acum slujbele se țin într-o sală de ședințe pusă la dispoziţie de Protopopiatul Ortodox din Oradea.
"De fapt e o sală de ședințe. În fiecare duminică dimineața ne întindem altarul și duminica după liturghie le strângem și le băgăm în dulap", explică preotul.
Peste 100 de enoriași de diferite confesiuni asistă la slujbele preotului în fiecare weekend.
"Eu de la înfiinţare vin la biserică. Anul acesta am sărbătorit faptul că biserica a împlinit 20 de ani. Fac parte din comunitatea surdo-muților și suntem împreună mereu, sunt niște oameni buni", a explicat Maria Dorobanț, enoriașă.
„Ei împreună toți patru au înființat biserica și suntem împreună de 20 de ani. Ei fac cu suflet tot ce fac și sunt bucuroși că pot să lucreze și să ajute aici și eu au construit cele două stative pentru Evanghelii și le-au făcut cadou pentru biserică. Sunt foarte harnici amândoi", spune părintele Masaric despre câțiva enoriași.
„Sunt surdo-muți de diferite confesiuni, nu au avut unde să meargă, cumva relația lor cu Dumnezeu era mărginită doar la ceea ce știau despre ce știau despre Dumnezeu din copilărie de la părinții lor, niște cunoștințe foarte sumare și propriu zis o relație profundă cu Dumnezeu nu avea cum să existe. Sunt cumva omul lor, mă simt ca acasă între ei, îmi spun toate necazurile, nu îmi trebuie altă motivație față de ceea ce primesc de la ei", se bucură omul Bisericii.
La slujbele oficiate de preotul Cristian participă şi credincioşi care nu au probleme cu auzul, astfel că de fiecare dată sala de şedinţe transformată în biserică devine neîncăpătoare.
„La început erau doar surdo-muți și acum de câțiva ani, de vreo 12 ai au început să apară un auzitor. Noi le spunem auzitori, dar nu sună ca boală sunt oamenii care aud și tot a venit câte un „auzitor„ și apoi încă unu și s-a format o comunitate așa de frumoasă de surdo-muți și auzitori", povestește părintele Cristian.
„Înainte eram așa într-o stare spirituală destul de răvășită și după ce am venit de câteva ori la el, după ce am și stat de vorbă cu el, m-am simțit foarte bine, nu pot să spun de ce dar îmi place și gestul lui pentru surdo-muți mi se pare extraordinar", își amintește Ioana Julea, enoriașă.
"Valoarea mare e pentru surzi faptul că se simt acceptați de către auzitori și pentru auzitori sunt convins că altfel se raportează la ceea ce au, atunci când se raportează la surdo-muți", a spus părintele.
Cristian Masaric este singurul preot ortodox din Oradea care slujește în limbajul semnelor.
Reporter: Andrada Rește
Operator: Florin Lucuța
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
