Părinţii copiilor care nu beneficiază de o rezolvare rapidă a problemei de sănătate au la îndemână trei posibilităţi pentru a-şi opera copilul în străinătate. Prima: finanţarea proprie. Extrem de rară, însă, dacă ţinem cont că intervenţiile care nu pot fi făcute în ţară costă zeci sau chiar sute de mii de euro. A doua posibilitate: un program naţional derulat prin direcţiile judeţene de sănătate publică.
"Ministerul Sănătăţii finanţează trimiterea la tratament în străinătate a pacienţilor care nu pot fi trataţi în România pentru anumite afecţiuni, pentru care nu există opţiune terapeutică în România", spune Dorel Ţîrţ, din cadrul Direcției de Sănătate Publică Bihor, care mai precizează că "nu se pot finanţa prin acest program investigaţiile medicale pentru stabilirea conduitei terapeutice."
Pentru a beneficia de acest program, solicitantul trebuie să întocmească un dosar stufos în care, pe lângă diagnostic, trebuie să facă şi dovada că a epuizat toate mijloacele de tratament din România. Adică birocraţie, care pentru mulţi copii înseamnă şanse mai mici de vindecare.
Unii părinți nu știu că-și pot trata copiii în străinătate
Denisa este o fetiţă de 9 ani din Oradea care are mai multe afecţiuni asociate, de la malformaţii ale inimii, până la retard neuromotor şi hipertensiune pulmonară. În România ea nu ar fi avut nicio şansă, iar de posibilitatea de a o opera în străinătate mama Denisei nici nu auzise. Dosarul a fost pus la punct cu ajutorul unei asociaţii umanitare.
"S-au depus acte medicale, certificate, bilete de ieşire din spital, cât mai multe documente care să ateste că Denisa nu putea primi tratamentul medical şi nu poate fi operată în România", spune Denisa Hora, membră a unei asociaţii non-profit.
Formularul E112 - un vraf de documente pentru a-l obține
A treia posibilitate de finanţare a tratamentului în străinătate este formularul E 112, pe care oricine îl poate accesa la casele de sănătate judeţene.
Ionuţ Gheorghe, directorul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Bihor, spune că pacientul trebuie să depună mai multe acte în acest sens: "o cerere tip eliberată e casă, acceptul clinicii din ţara unde vrea să plece, fără asta nu se poate şi apoi trebuie precizată şi perioada în care se va efectua intervenţia."
La acestea se adaugă alte câteva zeci de documente: de la cele care atestă diagnosticul, de la medicul curant, medicul de familie, până la cele prin care se arată că tratamentul respectiv nu poate fi făcut în România sau că pacientului îi este pusă viaţa în pericol dacă aşteptă la "coadă" în ţară.
Dosarele sunt depuse apoi în faţa unei comisii, care va decide dacă statul plătește sau nu pentru operație. În judeţul Bihor în ultimii şapte ani aproape 100 de copii au fost trataţi în străinătate pe banii statului.
reporter: Andrea Crişan
operator: Monica Pop
editor web: Adrian Laboş