Un pacient care nu poate trăi dacă nu are mereu la îndemână un tub de oxigen cheltuie cel puțin 600 de lei pe lună, doar ca să respire. Cheltuielile presupun închirierea unui tub care ajunge la 160 de lei la care se adaugă factura la electricitate ce depășește 400 de lei într-o lună. Și asta deoarece un astfel de pacient folosește acest tub câte 17-18 ore pe zi, în momentul în care boala se agravează, iar asta se întâmplă frecvent în sezonul rece. Nimeni nu își permite să cumpere dispozitivul de care are practic nevoie toata viața, deoarece prețul ajunge la 5000 de euro.
Așa că o parte dintre ei, doar 10% din cei 1000 de pacienți diagnosticați cu afecțiuni respiratorii cronice, își permit să închirieze abia tubul de oxigen de la spitalul de Pneumologie din Iași. Spitalul are contract cu o firmă specializată, deoarece în România nu există un program de sănătate pentru acești pacienți. Asta deși afecțiunile respiratorii precum bronșitele, astmul și emfizemul pulmonar sunt a patra cauză de mortalitate în lume. Cei mai mulți însă ajung la spital, pentru tratament, unde stau și cate două trei săptămâni, într-o lună de iarnă.
Ioan Prisăcaru nu poate trăi fără concentratorul de oxigen. Pentru că facturile la curent ajungeau şi la 400 de lei, aproape cât toată pensia lui, a fost nevoit să facă economie. Folosește dispozitivul care îl ajută să respire doar 12 ore în loc de 18, în rest se chinuie cu sprayuri.
„Eu, din pensia aia trebuie să mai şi mănânc, trebuie să-mi iau şi medicamente vă daţi seama,” a explicat Ioan Prisăcaru.
Când este băgat în priză, aparatul consumă cât şapte becuri de 100 de waţi. Ioan Prisăcaru nu este singurul pacient care se plânge de facturile mari la curent.
„Foarte greu, foarte, n-avem ce face. - Cât plătiţi pe lună? - Vreo 300-320 de lei,” povestește alt pacient.
„Am dat pe un spray de acela 800 de mii, la mine e mult, la altul poate nu e mult, dar la mine e mult,” a spus o pacientă.
Tocmai din cauza costurilor crescute la curent, numai 10 la sută din cei 1.000 de pacienţi diagnosticaţi cu afecţiuni respiratorii cronice îşi permit să aibă acasă un concentrator. Restul, ajung şi lunar la spital pentru a folosi tuburile de oxigen. Medicii recunosc că este nevoie de un sprijin din partea statului pentru aceşti bolnavi.
„Ar fi nevoie de un program naţional pentru bolile respiratorii cronice, care se va impune cu siguranţă pentru că încet-încet se va vedea că aceste boli consumă foarte mult atunci când asistenţa lor se bazează numai pe asistenţa spitalicească,” a explicat Traian Mihăescu, şeful Clinicii de Penumologie.
Afecţiunile respiratorii precum bronşitele, astmul şi emfizemul pulmonar sunt a patra cauză de mortalitate în lume.