Pentru persoanele cu dizabilităţi, un drum până în centrul Craiovei este o adevărată aventură. Nici un sfert din instituţiile publice nu au rampe, iar autobuzele sunt capcane pentru cei în scaune cu rotile. Deşi există legislaţie în domeniu, autorităţile închid ochii, iar singurul ajutor vine din partea asistenţilor sociali.
De trei ani, Nicuţa Opriţă din Craiova a rămas imobilizată într-un scaun cu rotile, iar singurul sprijin este asistentul social. El îi face cumpăraturile şi o ajută cu tot ce are nevoie. Pentru că nu are o rampă de acces la intrarea în bloc, vecinii au improvizat una. De Ziua Persoanelor cu Dizabilităţi, şi-ar dori cel mai mult să poată să meargă.
Oamenii cu handicap locomotor sunt, în general, uitaţi sau invizibili în comunitătile lor. În multe cazuri, măsurile pentru asistentă şi pentru protecţie satisfac foarte rar nevoile lor specifice. Nu au rampe speciale la urcarea în autobuz şi nu există taxiuri dotate pentru transportul celor cu dificultăţi.
Oamenii cu dizabilităţi sunt adesea izolaţi de viaţa din comunitate şi pot înfrunta dificultăţi în a se integra în societate. De aceea, Direcţia pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială luptă pentru drepturile acestora.
În ultimii 10 ani, numărul persoanelor cu dizabilităţi din România a crescut, de la 420.000 la aproape 690.000.