Viaţa oamenilor dintr-un sat gorjean a oscilat între noroc şi tragedie după deschiderea unei exploatări miniere, în urmă cu 20 de ani. Dacă în primii ani s-au bucurat doar de beneficii, au fost de ajuns câteva ore ca totul să se transforme în blestem. O alunecare de teren cauzată de exploatarea minieră a distrus 90% din locuinţele din sat. Oamenii au rămas pe drumuri şi acum regretă că şi-au dat terenurile minei.
În urmă cu 20 de ani, când exploatarea minieră a ajuns lângă satul lor, oamenii din Seciuri, Gorj, au crezut că a dat norocul peste ei. Aveau locuri de muncă, iar terenurile înghiţite de mină au fost vândute pe bani frumoşi. Toată lumea era mulţumită. În mai 2006, pământul s-a răzbunat pe om şi a luat-o la vale. 200 de case au fost distruse în totalitate.
Maria Safaliu are 75 de ani şi a rămas în 2006 fără casă. Atunci, Prefectura Gorj i-a pus la dispoziţie un modul metalic în care să stea. Şi-a construit însă o altă casă cu banii trimişi de copiii săi care muncesc în străinătate. Şi aceasta a început să aibă fisuri, semn că pământul nu stă.
Femeia nu a primit niciun leu despăgubire de la mina de lignit. În situaţia ei mai sunt şi alţi localnici din Seciuri. Unii au fost despăgubiţi, dar locuiţele pe care le-au ridicat au deja fisuri.
Autorităţiile locale recunosc că, de-a lungul timpului, mina le-a creat numai probleme, dar a adus şi avantaje: locuri de muncă şi bani la bugetul local.
Satul Seciuri nu va mai fi niciodată ce a fost. Din cele 200 de case distruse în 2006, doar 70 au fost reconstruite pe vechiul amplasament. Alte 30 de familii au fost mutate lângă Târgu-Jiu, la Cojani. Restul s-au descurcat cum au putut. Tribunalul Gorj a decis anul acesta că de vină pentru nenorocire e mina şi a obligat societatea să-i despăgubească pe sătenii afectaţi. După 20 de ani de minerit în zonă, oamenii au tras linie şi au adunat. Tot ce au câştigat a fost distrus într-o noapte şi de atunci doar de sărăcie şi necazuri au mai avut parte.