Teatrul de Stat Constanţa şi-a ridicat cortina pentru prima oară în 1951. Prima piesă pusă în scenă de echipa dramaturgică a oraşului a fost o capodoperaă semnată de Ion Luca Caragiale. Începutul a fost ironic, la fel ca lucrările lui Nenea Iancu. Cu ,,O srisoare PIERDUTĂ" actorii constănţeni şi-au GĂSIT un public ce avea să nu-i mai părăsească. Acum, în laboratorul Universităţii Ovidius Diana Cheregi, fostă actriţă şi regizoare a teatrului de stat are responsabilitatea de forma o noua echipă de actori.
Generaţii şi-au predat de a lugul timpului ştafeta cu o promisiune, de a oferi acelaşi specatcol de calitate şi de a nu pierde vreodată ce e mai preţios pentru un actor: publicul.
Puţini pot realiza că în Dobrogea există a singură universitate care pregăteşte actorii ce trebuie să asigure viitorul teatrului din regiune. Studenţii din acest atelier de actorie au jucat şi în piese regizate de profesoara lor şi au primit aplauzele publicului din Aula Magna. Acum studenţii încep deja să urce pe scena teatrului de stat.
În acest atelier Diana Cheregi ciopleşte în talentul neşlefuit al studenţilor ei şi uneori mai ciopleşte şi în orgoliul lor. Publicul îi va părăsi dacă nu va fi încânta.
Viitorul teatrului constănţean nu se construieşte pe o scenă, sub lumină de reflector, ci în atelier. Zeci de ore de muncă, repetiţii, repetiţii reluate şi în primul rând muncă. Acum mulţi dintre studenţi vor să joace în filme, alţii vor să plece în teatre din alte oraşe. Şi câţiva mai sunt cei vor să rămână şi să urce pe scena Teatrulul de Stat din Constanţa.
