Paul Andreescu doar ce absolvise liceul când a fost numit "duşman al poporului". Făcea parte dintr-un grup de rezistenţă anticomunistă, alături de alţi tineri.
Încerca să racoleze noi membri când a fost ridicat de Securitate şi condamnat fără drept de apel la cinci ani de temniţă la Jilava, Periprava, Gherla Strâmba, Soeneşti şi Grădina. Au urmat zile nesfârşite de izolare, bătăi şi foame.
"Putea să însemne o feliuţă de pâine sau de turtoi, sau de mămăligă, o ciorbă din resturi de abator, urât mirositoare şi imposibil de mâncat", a spus Paul Andreescu, fost deţinut politic.
Torturile începeau la 5 dimineaţa şi se terminau noaptea, la ora 10 când, în sfârşit, deţinuţilor li se permitea să se întindă în pat.
Cine era prins stând în pat înainte de această oră, era bătut crunt, iar tehnicile de tortură erau studiate de medici astfel încât să nu ucidă instant şi să nu ducă la sângerarea trupului.
Pe ascuns, deţinuţii ţineau prelegeri în celule şi învăţau unul de altul limbi străine, istoria literaturii, artă sau matematică. Se juca şi şah. Tabla era făcută dintr-o bucată de cârpă iar piesele, din raţia zilnică din pâine. Toate aceste amintiri ascunse în sertarele trecutului au fost aşternute de Paul Andreescu pe hârtie în cartea intitulată "Culorile suferinţei".
După cinci ani de lagăr, în 1962 Andreescu a fost trimis la Rubla într-un sat de deportaţi. A stat acolo doi ani.
În 2008 şi-a cerut dosarul de la CNSAS şi a aflat că şi după cei doi ani de domiciliu forţat a mai fost urmărit timp de 26 de ani de Securitate. Dosarul lui avea numele de cod „Calculatorul" pentru că, după 1963 a reuşit să se angajeze la Centrul de Calcul din Constanţa.
Pentru toate suferinţele, Andreescu a fost primul deţinut despăbit de stat pe Codul Civil. Nu banii îl fac însă să zâmbească la 74 de ani, ci satisfacţia că a învins sistemul.
reporter: Oana Manoilă
operator: Alexandru Brânzaru
editor web: Anca Medrea