Din mină s-a extras în primnul rând cupru, dar şi aur sau argint. În anii de glorie ai mineritului dobrogean, la Altîn Tepe locuiau peste o mie de suflete. Acum aşezarea mai găzduieşte doar trei sute de pensionari, foşti mineri, şi câţiva nepoţi ai acestora.
Minerii aveau la dispoziţie bibliotecă, cinematograf, un complex alimentar unde, după cum spun localnicii, se aducea carne de cel puţin două - trei ori pe săptămână, o piaţă cu măsline, fructe exotice şi dulciuri din import. Toate acestea în timp ce, în restul ţării, uleiul, zahărul şi chiar pâinea să dădeau pe cartelă. Stelian are 69 de ani şi a lucrat peste 30 în mină. Are trei copii. Doi au reuşit să plece în ţări străine însă cel mai mic, în vârstă de 24 de ani, este şomer. Fostul miner îşi aminteşe cu drag de vremurile glorioase ale coloniei muncitoreşti.
Dezastrul a venit în 2003 când mina a fost închisă definitiv după ce s-a stabilit că nu mai este profitabilă. Sigilarea exploatării a costat Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "MINVEST" peste 3,5 milioane de euro.
Practic, toată localitatea, reprezentând, drumuri, blocuri, terenuri şi alte dependinţe aparţin Minvest, iar autorităţile locale spun că, în aceste condiţii le este aproape imposibil să facă ceva pentru locuitorii fostei colonii miniere Altîn Tepe
