Afaceri italiene cu orez românesc. Orezăria lui Nicolae Ceauşescu din Ialomiţa a fost abandonată timp de 16 ani

Italienii au reluat cultivarea orezului la Vlădeni la 16 ani distanţă de la abandonarea acestei culturi. Cu multă răbdare şi cu investiţii de zeci de milioane de euro a reuşit să repună pe picioare vechea orezărie.

Costurile unei asemenea exploatări sunt însă impresionante: este nevoie de 6 milioane de euro pentru lucrări şi utilaje la mia de hectare, iar firma italiană administrează o suprafaţă impresionantă.

Anul acesta cantitatea recoltată la hectar a fost în medie de 5.500 de tone, iar campania de recoltare se apropie de final.

Drumul orezului, de la spic la alimentara

Odată recoltat orezul este transportat în silozurile cu capacitate de peste 30.000 de tone ale fabricii din Vlădeni şi mai apoi comercializat în formă brută sau ambalat.

Firma are contracte cu toate marile lanţuri de supermarketuri din ţară şi în fiecare zi pe poarta fabricii ies 80.000 de pachete de orez.

De fabrică se ocupă un român, Mihai Nedelcu, care şi a croit drum de la legător de saci până la manager al fostei fabricii de panificaţie din Slobozia şi fără de care fabrica de decorticare a orezului ar fi paralizată.

Dincolo de faptul că este unul din cei mai mari exportatori de orez din România, grupul de firme deţinut de italieni este singurul exportator de orez ecologic de la noi din ţară şi a devenit un furnizor important pentru mai multe ţări din Europa precum Germania, Olanda şi Italia, iar preţul orezului ecologic este dublu faţă de cel convenţional.

O tonă de orez alb spre exemplu se vinde cu 400 de euro pe tonă, în timp ce orezul ecologic depăşeşte 800 de euro. Şi cu toate acestea nu vede bine viitorul acestei culturi.

În total, forma italiană deţine în România aproape 10000 de hectare în Brăila, Ialomiţa şi Olt din care doar jumătate sunt cultivate, iar în fiecare an italienii suplimentează suprafaţa cultivată cu câte 500 de hectare.

reporter: Liviu Burghelea
operator: Cătălin Vârban

editor web: Anca Medrea