Tătarii au rostit o rugăciune şi au ţinut un moment de reculegere în amintirea celor care au pierit în timpul deportării. Nagie Islai avea doar doi ani atunci când mama ei a luat-o şi a fugit din Crimeea.
Nagie Islai: "Ne-am stabilit în satul Tătaru şi, de acolo, pe părinţii mei i-a prins şi i-a dus înapoi. Eu am rămas sub înfiere, la o familie."
Tatăl ei a murit pe front, în cel de-al doilea Război Mondial, iar mama a făcut 12 de ani temniţă. Nu a ştiut nimic de ea până în anul 1993 când s-au văzut pentru prima oară.
Erau două necunoscute care nu prea aveau ce să-şi spună. Tătarii din Constanţa au organizat un protest paşnic, în faţa Consulatului Rus. Au cerut libertate pentru semenii lor, eliberarea Crimeei de sub ocupaţia rusă şi înceterarea tuturor abuzurilor care continuă şi în zilele noastre.
"Cei care am fost în Crimeea, în vizită, am văzut de unde a plecat trenul gorazei, trenul morţii....oameni care au murit pe traseu, oameni care nu au mai venit acasă", a spus un alt etnic tătar.
Membrii comunităţii tătare au scris pe hârtie toate doleanţele lor şi le-au lăsat în cutia poştală a Consulatului rus din Constanţa.