Manifestul de la Darniţa, primul pas spre Unire

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Ideea Unirii era aprinsă în inimile românilor din Transilvania încă din 1914, când a început primul război mondial. Doi ani mai târziu s-a constituit Corpul Voluntarilor Ardeleni şi Bucovineni, format din aproape 2.000 de luptători. Aceştia s-au alăturat armatei române, cu scopul de a elibera Ardealul şi de a-l uni cu patria mamă. În 1917, mii de ardeleni, printre care şi foşti prizonieri ai Imperiului Austro-Ungar, aflaţi într-un lagăr la Darniţa, lângă Kiev, au semnat manifestul, considerat prima declaraţie de unire.

"Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în Armata Română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor cu România (...) Pentru acest ideal ne punem în cumpănă tot ce avem, viaţa şi averea noastră, femeile şi copiii noştri, viaţa şi fericirea urmaşilor noştri. Şi nu ne vom opri, până ce nu vom învinge ori vom pieri", se preciza în document.

"A intrat în istorie oarecum cu numele de prima Alba Iulia, pentru că soldații care au făcut parte din armata austriacă, ajunși în lagăre în diferite zone, au proclamat că e momentul să devină activi în confruntare", a explicat istoricul Valentin Orga.

Printre cei care au participat la redactarea declaraţiei de la Darniţa a fost şi voluntarul ardelean Iacob Cismaş. Urmaşii lui păstrează şi acum cu sfinţenie documente din acea vreme.

"Este decretul regal cu poza străbunicului meu, prin care i se conferă medalia Ferdinand I cu spadă pe panglică şi aici scrie foarte frumos soldatului Iacob Cismaș care a făcut parte din corpul voluntarilor ardeleni - bucovineni și legiuni în întregirea neamului 1916-1918", a explicat Lia Cismaș, strănepoata acestuia.

Lia Cismaş este mândră de sacrificiul străbunicului ei. "Prin faptul că au spus: Biruință sau moarte, altfel noi nu ne mai întoarcem acolo, noi vrem să ne unim cu țara, într-un moment în care sorții de război înclinau foarte tare în favoarea Austro-Ungariei la un exercițiu simplu de imaginație ne dăm seama ce s-ar fi întâmplat cu familiile lor, prin acest gest și-au condamnat familiile la moarte în cazul în care ar fi câștigat Austro-Ungaria."

În februarie 1917, Corpul Voluntarilor a fost recunoscut de autorităţile române, iar câteva luni mai târziu, ardelenii şi bucovinenii sunt trimişi pe front, în Moldova, să lupte contra nemţilor.

"În 3 iunie primesc ordinul de misiune și trecerea graniței spre România, ajung la Iași în data de 7 iunie, în anul 1917, vor depune jurământul militar în fața regelui Ferdinand I, jurământul de credință față de țară. A fost un moment extraordinar de emoționant şi vreau să vă spun că acolo s-a jucat prima horă a României. Prima horă a Unirii pe platoul de la Iași", a povestit Lia Cismaș.

Voluntarii vor participa în această calitate de soldați ai României în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, care au loc în lunile iulie și august 1917. Tot luptând împotriva nemţilor, l-a prins pe Iacob Cişmaş şi ziua de 1 decembrie 1918, când visul lui a devenit realitate. Întors acasă după război, Iacob Cişmaş a făcut parte din prima unitate de jandarmi din Transilvania. A murit în aprilie 1934, la Reghin, la vârsta de 54 de ani. Urmaşii lui povestesc că sfârşitul i-a fost grăbit de rănile suferite în război.