Foștii coloși industriali, în ruină

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Combinatul de Utilaj Greu din Cluj-Napoca era pe vremuri mândria industriei grele din judeţ. De la peste 10.000 de angajaţi, câţi lucrau pe platforma de la marginea oraşului înainte de 1989, acum doar câteva zeci de persoane mai muncesc în zonă. Combinatul producea şi exporta în fosta URSS şi în întreaga Europă cazane şi cilindri. Declinul a început în 1991, atunci când combinatul a fost divizat în opt societăţi.

"Acela a fost un moment de răscruce pentru activitatea combinatului în sine, pentru că el fiind gândit ca o unitate integrată, s-au continuat relaţiile între entităţile rezultate după împărţire", spune Valentin Ilcaş, fost angajat al combinatului.

Câţiva ani mai târziu, societăţile desprinse din fostul Combinat s-au închis una după alta. Clădirile care au rămas au fost închiriate altor firme, iar utilajele din hale au fost vândute la fier vechi.

"Peste CUG a trecut al Treilea Război Mondial. Nu mai e nevoie de alte comentarii. Spart, aruncat, a fost paradisul ţiganilor căutători de fier vechi", își amintește Aurel Bolboacă, un alt fost angajat al combinatului .

Nici cea mai mare platformă de produse sodice UPSOM Ocna Mureş nu a rezistat democraţiei. Înainte de Revoluţie, compania avea peste 2.000 de angajaţi şi producea milioane de tone de sodă. Abia făcea faţă comenzilor.

"Procesul tehnologic era continuu, deci foc continuu, se lucra în trei schimburi de câte opt ore. Funcţionau absolut toate secţiile şi aveam piaţă de desfacere înainte de 1990, pentru că se exporta enorm de mult", povestește Zoltan Farnos, un fost angajat.

După Revoluţie însă, a început declinul.

"Cauza cea mai importantă a greutăţiilor a fost scumpirea materiilor prime. S-a început cu liberalizarea preţului gazului metan, fabrica consumând foarte mult... dacă bine reţin şi cred că nu greşesc... în jur de 20 de milioane de metri cubi pe lună se consuma", își mai amintește Zoltan Farnos.

În 9 ani, mai mulţi investitori au cumpărat uzina la un preţ derizoriu, dar nu au mai putut-o salva. În 2010, avea deja datorii de 25 de milioane de euro. Atunci a fost sistată furnizarea de gaze, iar cei 800 de angajaţi care mai lucrau, au fost concediați.

"În momentul în care s-a închis, oamenii pregătiţi strict pe ce a fost aici... ce să le mai oferi? Recalificarea la o anumită vârstă este grea. Neadaptaţi la nou, nu acceptau alte munci", explică Paul Podariu, viceprimar din Ocna Mureş.

În noiembrie 2012, UPSOM a intrat în faliment. Platforma a fost cumpărată de două firme, care intenţionau să o transforme în parc industrial, lucru care, până acum, nu s-a întâmplat.