Uzina Carbosin şi-a închis porţile în 1993, după aproape 60 de ani în care negrul de fum produs aici s-a impregnat peste tot. Inclusiv în albumul cu amintiri de la nunţile de azi şi cele de demult.
"O mireasă ştia când vine acasă, de exemplu fiica mea, chiar de nu a fost negru de fum, când a venit acasă am băgat rochita în maşina de spălat pentru că era neagră pe dedesubt pentru că şi acum dacă mai căutăm ne înegrim", povesteşte Ana Apetrei, o localnică din Copşa Mică.
Pe de altă parte, răul produs de emisiile de la topitoria de plumb a fabricii Sometra a fost mai mare decât intuiau muncitorii de atunci. După 25 de ani de muncă aici, Liviu Apetrei îşi aminteşte: "Aerul era foarte greu din cauza particulelor de metale grele şi acid sulfuric care îţi oprea respiraţia. 40 de ani Sometra a produs plumb electrolitic fără nicio grijă pentru oameni şi mediu, aşa că 3.400 de hectare din zonă sunt intens poluate"
Pentru că apa, aerul şi pământul erau otrăvite, şi oamenii au avut de suferit. O arată statisticile răsfoite împreună cu Alexandru Bălin, ultimul doctor care s-a ocupat de angajaţii Carbosin şi Sometra înainte de 1989.
"Deci plumbul nu era cianură să producă un deces imediat. Producea un deces poate prin slăbirea generală. Oamenii ieşeau la 45-50 de ani la pensie de la Copşa. Când plecau în pensie, foarte des auzeam că au decedat", spune Alexandru Bălin.
În prezent cei mai mulţi au plecat din localitate, mai ales în occident. Cei care au rămas sunt majoritatea şomeri sau bătrâni.
"Vezi oamenii cum merg pe drum, numai cu capul jos, nu mai ştiu încotro să o apuce. Nu mai au bani, umblă cu fier, scormonesc pământul în mizeria asta. În oraşul plin de şomeri, astăzi mai funcţionează cam 20% din fabrica Sometra, iar din Carbosin a rămas numai funinginea", povesteşte Gheorghe Savuc, un localnic