În anii '90 scena nașterii Domnului nu lipsea din nicio serbare de la grădiniță. Îngerașii, păstorii și magii erau personajele pe care fiecare copil le interpreta cum știa mai bine. Emoțiile înaine de serbare erau atât pentru copii, dar mai ales pentru părinți. Costumașul era pregătit cu multă migală, iar fiecare copil își repeta în gând poezia și rolul pe care-l avea de jucat.
Moșul venea intotdeauna agale, cu o desagă în spate din care scotea câte o pungă pentru fiecare copil. Împărțea darurile și pleca rapid, la alți copii.
Anii au trecut și acum sunt alte obiceiuri. Încet, încet, serbările copiilor la grădiniță au devenit tot mai moderne, iar Moș Crăciun s-a adaptat și el vremurilor.
Scenetele au devenit tot mai colorate, iar poeziile celor mici s-au adaptat poveștilor moderne, cu spiriduși, zâne și steluțe fermecate.
Și dorințele copiilor cunt altele. Portocalele și dulciurile de demult sunt acum înlocuite cu gadget-uri de ultimă generație.
Cu toate acestea, bucuria de a-l vedea pe Moș Crăciun dar și emoțiile unei serbări au rămas aceleași, indiferent de an. Zâmbetul unui copil atunci când își găsește cadoul sub brad este neschimbat de sute de ani și își va păstra inocența la infinit.