Castelul de la Vârghiş, comoară istorică 

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Experiment Digi24 în satele României: Dacă ar candida Brad Pitt?

Ilie Bolojan i-a sunat pe Elena Lasconi și Mircea Geoană

Ciucă, despre retragerea lui Orban din cursa pentru Cotroceni: Mie îmi pare foarte rău

Ambasadorul Ucrainei la București, la 1.000 de zile de la război: Nu putem lăsa Rusia să ajungă la granița României, la gurile Dunării

„Următoarele două luni sunt periculoase. Este un risc de război mondial”. Avertismentul ministrului de Externe al Ungariei

Alertă la Chișinău. O dronă a fost găsită în apropriere de o arenă sportivă din capitala Republicii Moldova

Aşezat în zona vechiului regat maghiar, conacul de la Vârghiş este una dintre cel mai bine conservate construcţii secuieşti, existente în zilele noastre. A fost ridicat in secolul al XIX-lea, de contele Mikes. Documentele, însă, vorbesc despre o construcţie de început de secol XVI, care ar fi aparţinut familiei baronilor Daniel.

"Prima pomenire a castelului este din 1850, castelul a fost construit în mai multe etape, în mai multe stiluri arhitecturale. Cea mai veche parte a castelului a fost construită în stil renascentist. Ultima adăugire a castelului e din anii 1920-30", afirmă Roman Attila, administratorul conacului.

În perioada postbelică, însă, odată cu venirea la putere a comuniştilor, castelul a devenit adăpost de animale, aşa cum s-a întâmplat cu atâtea monumente arhitectonice. Tot atunci, familia baronilor Daniel a fost nevoită să fugă de tăvălugul comunist în zona Mureşului. Părăsit de familia care trăia aici, castelul a fost pustiit de tot ce avea mai de preț.

În 2005, averea familiei Daniel a fost retrocedată, iar ultimii membri şi-au recăpătat casa părintească. Nu de mult însă, au hotărât să vândă proprietatea autoguvernării oraşului Esztergom din Ungaria, pe bani puţini, cu speranţa că cineva va avea grijă de el si îi va reda strălucirea de altădată.