Castelul de la Vârghiş, comoară istorică 

Efectul Schengen pe piața imobiliară: Cresc prețurile caselor din zonele de frontieră

Ucraina spune că o rachetă rusească a intrat în spațiul aerian al României. MApN: „Nu a fost confirmată”

Un cargo rusesc s-a scufundat în Mediterană, după o explozie în sala motoarelor 

Ciolacu, răspuns ironic când a fost întrebat de facturile pentru zborurile Nordis

Cod portocaliu de ninsori și vânt puternic în ziua de Crăciun. Care sunt zonele afectate

Un avion Swiss Air de pe ruta București - Zurich a aterizat de urgență în Austria

George Simion, despre Guvernul Ciolacu 2: „N-aţi auzit vocea poporului”

Cătălin Drulă: Ceauşescu rânjeşte din iad când vede o nouă nomenclatură şi nişte noi securişi care se agaţă cu disperare de putere

Ilie Bolojan: „Guvernul pe care ne propunem să-l învestim astăzi este o necesitate pentru România”

Aşezat în zona vechiului regat maghiar, conacul de la Vârghiş este una dintre cel mai bine conservate construcţii secuieşti, existente în zilele noastre. A fost ridicat in secolul al XIX-lea, de contele Mikes. Documentele, însă, vorbesc despre o construcţie de început de secol XVI, care ar fi aparţinut familiei baronilor Daniel.

"Prima pomenire a castelului este din 1850, castelul a fost construit în mai multe etape, în mai multe stiluri arhitecturale. Cea mai veche parte a castelului a fost construită în stil renascentist. Ultima adăugire a castelului e din anii 1920-30", afirmă Roman Attila, administratorul conacului.

În perioada postbelică, însă, odată cu venirea la putere a comuniştilor, castelul a devenit adăpost de animale, aşa cum s-a întâmplat cu atâtea monumente arhitectonice. Tot atunci, familia baronilor Daniel a fost nevoită să fugă de tăvălugul comunist în zona Mureşului. Părăsit de familia care trăia aici, castelul a fost pustiit de tot ce avea mai de preț.

În 2005, averea familiei Daniel a fost retrocedată, iar ultimii membri şi-au recăpătat casa părintească. Nu de mult însă, au hotărât să vândă proprietatea autoguvernării oraşului Esztergom din Ungaria, pe bani puţini, cu speranţa că cineva va avea grijă de el si îi va reda strălucirea de altădată.