Duminică seara, la Chișinău, victoria Maiei Sandu era deja o certitudine în rândul administrației, analiștilor și jurnaliștilor locali. Echipa Digi 24, prezentă în capitala Moldovei pe 20 octombrie, primea neoficial informații despre succesul referendumului și probabilitatea ca Sandu să câștige prezidențialele chiar din primul tur. Entuziasmul invitaților de aici și de dincolo de Prut era evident. Chiar și orașul – pustiu și cenușiu dimineața, forfotitor și înseninat după prânz – transmitea aceleași mesaj. Pe parcusul celor trei ore de emisie din centrul capitalei, traiectoria Moldovei părea fermă și neechivocă – spre Occident.
Noaptea, când a început centralizarea datelor, s-a produs șocul. Prezența mult peste așteptări la referendum nu înseamna succes pentru Maia Sandu, ci dimpotrivă: majoritatea votanților spuseseră “NU” la întrebarea privind înscrierea în Constituție a aderării la Uniunea Europeană. Despre victoria Maiei Sandu din primul tur nici nu putea fi vorba. Dimineața, votul era încă pe muchie, dar, în final, varianta “DA” a fost cea majoritară, cu ajutorul moldovenilor din diaspora.
Poate cea mai mare eroare comisă de administrația pro-occidentală de la Chișinău a fost concentrarea exclusivă asupra prezenței la referendum. Pragul de 33,3% impus de lege nu este mare, însă guvernanții i-au amplificat importanța. S-au concentrat prea mult pe numărul de alegători și aproape deloc pe felul în care ei vor vota.
În ultima săptămână de campanie, pro-rușii au înțeles că pragul de validare poate fi atins și au schimbat strategia: dacă, la început, îndemnau la boicot, acum le cereau moldovenilor să iasă la vot și să pună ștampila pe “NU”. Rețeaua toxică a Kreminului, prin tentaculele lui Ilan Șor, a cumpărat masiv voturi împotriva referendumului.
Deși un succes din punct de vedere juridic, referendumul îi va crea mari probleme Maiei Sandu în turul al doilea. Propaganda rusă se va concentra asupra scorului strâns, alimentând ideea că diaspora decide pentru moldovenii din țară și că moldovenii care muncesc în străinătate sunt pionii de sacrificiu al Occidentului. Maia Sandu va fi atacată de contracandidați și pe această chestiune, pe lângă multiplele teme fantasmagorice create de propaganda pro-rusă.
Lupta inegală dusă cu forțele uriașe ale Kremlinului a făcut ca administrația Sandu să nu explice suficient ce înseamnă aderarea la Uniunea Europeană și care sunt beneficiile ei. Ideea de a organiza referendumul odată cu prezidențialele, după model românesc, era riscantă în condițiile în care un astfel de scrutin conține un element consistent de vot de blam la adresa guvernării.
Or, societatea moldoveană trecuse deja prin trei crize grave (pandemia de Covid-19, criza energetică și războiul), iar nemulțumirile față de Maia Sandu urma să fie inevitabil reflectate și la referendum. În plus, deși produce efecte juridice, votul majoritar “DA” nu implică și traiectoria fermă spre UE. Un alt președinte va putea organiza un referendum contrar și, implicit, o nouă modificare a Constituției.
Fragilul vot în favoarea aderării la UE este un succes pe termen scurt din perspectiva victoriei în fața mașinăriei infernale de propagandă a Moscovei. Moldova a fost supusă unui război hibrid fără precedent de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, și mai ales în această campanie electorală. Faptul că Putin n-a câștigat Moldova este un merit incontestabil al adminstrației Sandu. Politic însă, scorul strâns la referendum va alimenta și mai mult atacurile trollilor și dezinformarea, care va chestiona legitimitatea unui referendum trecut pe muchie de cuțit.
În scurta plimbare prin Chișinău, un oraș prins între modernitate și trecut, m-am întrebat ce i-ar putea îndemna pe moldoveni să fie împotriva aderării la Uniunea Europeană. Să te preocupe mai mult vânzarea terenurilor către străini, pericolul LGBT sau pierderea identității naționale (principalele teme al pro-rușilor) decât propria bunăstare. După vot, am înțeles că Moldova va fi cu adevărat parte a Europei când cetățenii își vor învinge frica de fantasmele plăsmuite în tenebrele Kremlinului.
