Unde au ajuns banii naționali de infrastructură din PNDL?

Expert Forum a analizat modul în care se cheltuie banii naționali pentru investiții, prin Programul Național de Dezvoltare Locală și la cine ajung aceste fonduri, prin achizițiile publice.

Am arătat deja că procesul de distribuție a banilor este clientelar, iar banii merg în mare parte către primăriile deținute de partidele la putere, oricare ar fi acestea, sau pentru a răsplăti clientelismul politic, cu predilecție în perioade electorale.

Al doilea pas a fost să demonstrăm ce firme au câștigat procedurile de achiziție publică desfășurate de autoritățile locale.

Am aflat că firmele care câștigă cei mai mulți bani publici sunt implicate în diverse dosare penale, după cum voi detalia mai jos.

Ce este PNDL?

PNDL este un program administrat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, din care s-au cheltuit aproape 6 miliarde de lei în ultimii 3 ani. Cheltuielile merg către primării sau consilii județene, pentru construcție sau modernizare de drumuri, școli, stadioane, sisteme de alimentare cu apă, etc. — cea mai mare parte ajunge la comune. Autoritățile trimit propuneri, iar Ministerul Dezvoltării (MDRAP) decide asupra listei de proiecte câștigătoare, pe care le finanțează multianual.

Ce am aflat?

Am descoperit faptul că printre principalele firme abonate la bani publici și care câștigă din construcția de autostrăzi, infrastructură locală sau dezăpeziri sunt: Romstrade, Cazicom, Strabag, Delta ACM 93, Cast, Tehnologica Radion, Coni etc.

Problema este că la o mare parte dintre aceste firme, acționarii sau administratorii au probleme legate, fie că țin de corupție, evaziune fiscală sau aranjarea achizițiilor pentru a câștiga contracte. Un procent semnificativ dintre firmele care “au avut norocul” să câștige aceste contracte au legături politice sau chiar sunt deținute de foști parlamentari, consilieri locali sau județeni sau alți politicieni și sunt de multe ori pasate prietenilor, foștilor colegi de școală sau rudelor pentru a evita conflictul de interese.

De exemplu, Complis a fost deținută de către fostul președinte al CJ Dâmbovița și deputat PSD Gheorghe Ana și pasată lui  Victor Sanda, fost prefect și lider PSD în județ. Cu toate acestea, avem situații, sancționate de Agenția Națională de Integritate în care persoanele care le controlau au votat pentru proiectele pe care le-au implementat anterior.

Partidul nu este un criteriu esențial, fiind vorba mai degrabă de relațiile locale sau la centru. Donațiile către partidele politice demonstrează viziunea afaceriștilor locali. De exemplu, la Botoșani, Victor Construct și Conrec au donat atât către PSD, cât și către PNL.

Am descoperit aproape 20 de achiziții directe care depășesc pragul legal de 100.000 de euro, pentru lucrări realizate de primării din Dâmbovița și Suceava — reprezintă o încălcare flagrantă a legii.

Deși nu putem evalua capacitatea tehnică a principalelor firme câștigătoare, putem constata totuși că sunt un magnet pentru contracte. Un număr de 8 firme din 69 de competitori – la Dâmbovița -  au câștigat aproape 56 % din contractele din județ sau aproape 70% la Suceava, iar o firmă a luat 10 din 11 contracte cu CJ Teleorman. Aceste cifre sugerează că poate fi vorba mai mult decât noroc.

Pe scurt, principalele trei concluzii sunt:

•       clientelismul nu este legat numai de partid, dar și de relațiile personale la nivel local și la centru;
•    alocarea discreționară ține de procedurile neclare, peste care se suprapun achizițiile netransparente;
•       există firme cu mai mult “noroc” decât altele - în unele dintre județe 5-6 firme au câștigat aproape 50% din fonduri.

Cât de dificilă a fost obținerea datelor?

Pentru că nu există o bază centralizată cu toți câștigătorii achizițiilor publice, ne-am uitat la cinci județe: Giurgiu, Tulcea, Vâlcea, Dâmbovița și Suceava. De asemenea, ne-au atras atenția mai multe consilii județene — Hunedoara, Bacău, Vaslui sau Teleorman, unde anumite firme au câștigat de la 50% la 90% dintre achiziții.

Ne-am uitat la date despre achiziții publice, în SEAP, am făcut cereri de acces la informație publică la ANAP, Autoritatea Electorală Permanentă sau MDRAP, am apelat la informații din presă sau am solicitat date de la Registrul Comerțului.

Cea mai mare problemă este lipsa de date sau incoerența celor existente.

În primul rând, MDRAP nu publică cifre sau statistici coerente și centralizate legate de sumele cheltuite, o listă unitară a obiectivelor de investiții, evaluări ale proiectelor (criteriile fiind foarte vagi și subiective), date despre evoluția sau calitatea lucrărilor sau sumele alocate, comparate cu cele cheltuite în fapt.

Portalul e-licitatie.ro, care este site-ul oficial de licitații, nu este actualizat corespunzător. În unele județe, aproape jumătate din achiziții fie nu există deloc, fie nu au câștigătorul publicat.

Am cerut de la Agenția Națională pentru Achiziții Publice date privind 118 contracte (autoritățile contractante trebuie să raporteze rezultatele agenției) — am primit doar pentru 9 achiziții. Pentru restul nu există date. Cu alte cuvinte, unele primării nu au publicat informațiile care ar trebui să fie publice nici în SEAP, nici la ANAP.

Această lipsă de voință sau capacitate generează întrebări legate de integritatea procedurilor de achiziție.

De asemenea, informațiile legate de proceduri cuprind multe greșeli. Spre exemplu, o achiziție a cărei valoare estimată este de zece milioane de lei are un contract în spate de aproape un miliard de lei. Există confuzii între PNDL și PNDR (fonduri rurale). Mai mult, denumirile proiectelor din listele MDRAP (aprobate prin ordin de ministru) nu se regăsesc în SEAP. Avem cazuri în care numele proiectelor multianuale sunt diferite pe site-ul MDRAP.

La capitolul informații publice situația este dramatică. La nivel de județ, sub 20% dintre comune au răspuns. Unele dintre ele nu au răspuns nici după a doua sau a treia retransmitere a solicitării, fapt care ne îndreptățea să le acționăm în instanță.

Despre autor: Septimius este coordonator de proiecte în cadrul Expert Forum. Este specializat în bună guvernare și procese electorale, în țări precum Republica Moldova sau Muntenegru, dar și în Estonia. Este trainer experimentat și coordonează de patru ani Școala pentru Democrație, un proiect dedicat tinerilor și profesorilor care vor să se implice activ în comunitățile din care provin. A absolvit un master în Politică Europeană și Românească la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Editor: Laura Ștefănuț (contact: laura.stefanut@digi24.ro)