PNRR a primit undă verde de la Comisia Europeană pentru aprobare. O știre foarte importantă și care setează un moment simbolic. PNRR înseamnă reforme. Înseamnă și peste 500 ținte și borne asumate de România. Toate trebuie îndeplinite la timp. O singură țintă ratată, se spune, va bloca întregul Plan. Comisia verifică la fiecare 6 luni, iar 21 dintre acestea trebuie atinse până la finalul anului. Așadar, greul abia începe.
Scriam, într-un articol anterior, că marile reforme ale României au avut la bază, de la Cuza încoace, angajamente și conditionalități externe, iar cel mai bun exemplu este integrarea euro-atlantică a României, care a pus suficientă presiune pentru ieșirea din neocomunism spre o democrație consolidată și economia de piață. Vestea bună este că am reușit atunci, deși nu a fost ușor. Vestea mai puțin bună este că de data aceasta va fi mai greu.
Suntem obligați să ne asumăm și să facem aceste reforme. Iar ca bonus, pe lângă modernizarea României, vom avea și un examen de maturitate pentru întreaga clasă politică. Datorită legilor pe care Parlamentul va trebui să le aprobe, a măsurilor care vor trebui luate la nivelul tuturor instituțiilor, PNRR ne obligă și la o mobilizare transpartinică.O nouă “declarație de la Snagov” s-ar impune, după 25 de ani de la acel pact.
Sigur, PNRR nu e perfect. Am ratat, de exemplu, șansa de a moderniza sistemul național de irigații, pentru că nu am reușit să explicăm Europei că proiectul va avea și o componentă de protecție a mediului înconjurător. Dar este cel mai amplu proiect de reconstrucție și modernizare a României, probabil din ultimul secol. Și trebuie să mulțumim Europei pentru șansa unei generații, dar și milioanelor de români care au ieșit în stradă atunci când democrația românească a fost luată cu asalt în perioada 2017-2019.
Am uitat (prea) repede acele momente. Dacă voia mai-marilor acelor zile ar fi fost împlinită, știm unde ne-am fi găsit azi. Pe o listă a rușinii. De altfel, Comisia Europeană a anunțat că nu aprobă deocamdată planurile naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR) ale Poloniei şi Ungariei, pentru că cele două ţări încă nu au pus în practică recomandările europene privind statul de drept. Ungaria şi Polonia, democrații „iliberale”, sunt criticate de Bruxelles că încalcă valorile europene prin măsurile pe care le promovează, fiind vizate de o serie de proceduri de infringement declanşate de Comisia Europeană.
Altă întrebare? Da, cel puțin una: cum ar fi arătat un PNRR scris de aceiași miniștri populiști și incompetenți, care au mascat deficitul bugetar pe spinarea antreprenorilor și au refuzat ani la rând să facă reforme, de teamă că vor pierde sinecurile și vor fi nevoiți să-și scoată mâinile din pușculița banilor publici?
Cele trei provocări. Și soluțiile
Chiar dacă ne-a trecut pe lângă ureche glonțul populismului de guvernare, nu înseamnă că ducem lipsă de provocări. Prima este legată de instabilitatea politică. Este limpede că avem nevoie de o guvernare stabilă, legitimă și predictibilă. De oameni potriviți la locurile potrivite, care să nu aibă alte preocupări decât aceste ținte și borne. Soluția poate fi cea menționată mai sus: un pact transpartinic, sau măcar un „armistițiu” atunci când vorbim despre PNRR și bornele sale, care trebuie bifate la timp, indiferent de formula de guvernare.
A doua provocare se referă la lipsa cronică a capacității instituționale în administrația publică românească. Nu avem suficienți profesioniști în ministerele, agențiile, companiile naționale sau alte instituții care trebuie să implementeze reformele asumate. Sau măcar să știe să lucreze cu ținte și termene. Sau măcar să scape de mentalitatea „nimic nu se poate”, „nu-mi asum nimic, nu mă doare capul” și „timpul trece, leafa merge” Care este soluția? Să îi clonăm pe Ilie Bolojan, pe Emil Boc sau pe Vlad Oprea. Dar pentru că nu se poate, putem măcar să ne uităm la exemplul lor și al altora. Oradea, Alba Iulia, Cluj Napoca, Sinaia sau Reșița au lucrat de regulă tot cu funcționari publici și au reușit. Aici este important de menționat examenul național al funcționarilor publici, un proiect aproape de implementare, ca urmare a recomandărilor făcute de Banca Mondială (apropo de expertiză și condiționalități externe). Un proiect care trebuie implementat cât mai urgent pentru a crește calitatea profesională a funcționarilor publici și pentru a elimina factorul politic în aceste numiri/promovări.
Și ultima provocare, dar și cea mai complexă, va fi să avem în permanență cetățenii de partea reformelor asumate. Unele vor fi grele, dureroase și vor genera nemulțumiri. Altele vor însemna un management mai bun al resursei umane. Iar oamenii nu reacționează bine la schimbare. Aici, soluția trebuie să vină tot din arena publică. Oamenii politici vor trebui să îi aducă pe cetățeni aproape, să le explice consecințele, să îi implice în decizii și să îi convingă că sunt necesară reformele sistemice amânate de ani și ani de zile.
Fereastra de oportunitate e îngustă, pentru că mai sunt mai puțin de trei ani până la primele alegeri. Reformele trebuie făcute urgent, pentru a putea genera și efecte pozitive pe termen mediu. Altfel spus, românii trebuie să simtă că guvernarea le lasă mai mulți bani în buzunar și le permite să-și împlinească visurile aici, acasă. Într-o țară din care copiii noștri să nu mai ia drumul străinătății.
