Un răspuns prietenos cu clima la protecționismul lui Trump
BERLIN - În timp ce Donald Trump își traduce strategia “America First” în taxe pe importuri, iar Uniunea Europeană se pregătește să adopte contra măsuri care ar putea duce economia globală într-un impas comercial, adevărata provocare pe care o au de înfruntat cele două economii este ignorată. Provocarea constă în modelarea unei economii globale, inclusiv a componentei sale comerciale, care să respecte limitele naturale ale planetei.
de Barbara Unmüßig , Michael Kellner
Agenda comercială a lui Trump îi pune pe progresiști într-o poziție paradoxală. De ani buni aceștia denunță sistemul comercial actual ca fiind și incorect și distructiv din punct de vedere ecologic. Dar, în fața protecționismului naționalist al lui Trump care amintește de erorile fatale din anii 1930, unii se simt obligați să apere sistemul actual.
Apărătorii neoliberali ai status quo-ului sesizează astăzi o oportunitate politică. Prin punerea laolaltă a lui Trump și a progresiștilor sub eticheta de “protecționiști”, ei denunță o gamă largă de proteste legitime ale societății civile împotriva tratatelor mega-regionale precum CETA între UE și Canada sau TTIP între UE și Statele Unite.
Pentru ca politicile progresiste să aibă succes, susținătorii acestora trebuie să treacă dincolo de apărarea sistemului de comerț actual împotriva lui Trump. Ei trebuie să treacă la ofensivă și să militeze pentru reforme în direcția creării unei ordini comerciale internaționale juste, echitabile și bazate pe reguli. Altfel, naționalismul economic în stil Trump va continua să rezoneze cu o mare parte a populației. Acum, când UE analizează contra-măsuri la tarifele vamale impuse de SUA de 10% pe aluminiu și 25% pe oțel, ar fi o idee bună să privim dincolo de semnificația economică a disputei, la aspectele ecologice ale mărfurilor în discuție. De exemplu, producerea de oțel, care folosește cărbune metalurgic sau cocsificabil, este responsabilă de aproximativ 5% din emisiile de CO2 la nivel global.
Acest lucru nu este inevitabil. Oțelul poate fi înlocuit cu materiale alternative care nu produc emisii atât de mari sau poate fi produs cu emisii mult mai scăzute. Producătorii de oțel din Suedia studiază producerea oțelului cu zero emisii de CO2 prin folosirea electricității și a hidrogenului rezultate din surse de energie regenerabilă. Iar compania multinațională thyssenkrupp dezvoltă un proces care folosește gazul evacuat la producerea oțelului ca materie primă pentru fabricarea unor produse chimice și a gazului natural sintetic.
Dar aceste alternative nu vor fi viabile atât timp cât industriei metalurgice i se va permite să emită în voie CO2. Economiștii din întreg spectrul politic au căzut de acord că limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră se poate face dacă emiterea acestor gaze devine atât de scumpă pentru companii încât opțiunile prietenoase cu mediul devin prin comparație mai ieftine și astfel mai competitive. Din acest motiv Partidul Verzilor din Germania cere să se stabilească în cadrul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisii un preț minim pentru emisiile de CO2. Statul California deja a luat această măsură.
Astfel de propuneri au fost întâmpinate cu o opoziție puternică. Mulți argumentează că un preț mare al emisiilor în Europa va da un avantaj competitiv producătorilor străini pe piața din UE. În plus, pentru că producția se va muta în afara UE, mediul nu va avea nimic de câștigat.
În ciuda defectelor sale, acest argument i-a impresionat pe factorii de decizie din Europa. Dar există o soluție evidentă: se poate stabili o taxă pe importurile de mărfuri cu emisii înalte, ca cimentul, oțelul sau aluminiul, la granița UE. Acesta ar fi un pas important spre un sistem de comerț care să țină seama de mediu. Taxa ar fi justă pentru că se va aplica în mod egal produselor europene și celor străine. Și atât timp cât aceeași taxă se va aplica și produselor locale, măsura nu va încălca regulile Organizației Mondiale a Comerțului.
Permițând țărilor care promovează protecția mediului să riposteze împotriva celor care nu o fac, această strategie va ajuta la alinierea sistemului global de comerț cu imperativele ecologice. Politici precum cea a taxei vamale pe emisiile de carbon nu sunt protecționism național îngust ci o reacție necesară a țărilor care s-au angajat să respecte protejarea climei. Nici măcar nu este o idee nouă: toate proiectele de lege pe tema climei care au eșuat în 2009 în Congresul SUA includeau acest mecanism.
Decât să permită atragerea sa în jocurile comerciale distructive ale lui Trump, UE ar trebui să introducă taxa vamală pe emisiile de carbon pentru a promova un sistem prietenos cu clima. Președintele francez Emmanuel Macron este deja un suporter vocal al acestei idei. Un grup de cercetători de la MIT, Institutul German pentru Afaceri Internaționale și Securitate și alte instituții de top a dezvoltat deja un set de propuneri concrete referitoare la modul de implementare pentru un astfel de program. Dacă va lua această măsură, UE va susține cauza unui comerț mai corect și mai curat. Arătând că lipsa angajamentului față de protecția climatică are un preț, un astfel de răspuns poate stimula schimbarea și în alte locuri, inclusiv în SUA. De exemplu, ar putea încuraja administrația Trump să reconsidere retragerea din acordul climatic de la Paris, mai ales dacă actorii europeni ar reuși să comunice cu forțele progresiste din California sau de la New York. Chiar dacă Trump rămâne neschimbat, o taxă pe CO2 i-ar putea descuraja pe imitatorii săi din alte părți.
Printr-un răspuns chibzuit și vizionar la protecționismul îngust al lui Trump, UE își va consolida rolul de deschizător de drumuri pentru un sistem de comerț mai echitabil și mai sustenabil. Astfel, UE nu doar că va ajuta la protejarea mediului de care depindem toți ci își va crește și influența internațională. De asta are nevoie planeta acum, nu de un război comercial.
