Când o țară funcționează cu toate domeniile cruciale sub imperiul urgenței, când are mai mult de câteva priorități majore – este greu de regăsit direcția corectă. Soluția este impunerea de urgență și cu prioritate a unei filosofii a investițiilor corecte și a dezvoltării în toate domeniile.
Presiunea exercitată de pandemie este o urgență de contextuală, dar este o prioritate, fără îndoială, pentru că apasă peste orice fel de activitate și o distorsionează. Sistemul sanitar este pus la grea încercare, educația se face cu frâna de mână trasă prin sistem online, economia suferă pierderi. Este clar că toate țările se confruntă cu asta, nu suntem singuri în tot acest coșmar, dar gestionarea pandemiei tot rămâne o prioritate și sunt necesare strategii, este obligatorie supravegherea situației în permanență, constant trebuie luate măsuri pentru a încetini viteza de răspândire a virusului.
Sistemul sanitar în sine are nevoie de un plan B de organizare și funcționare care să devină cât se poate de repede funcțional, să înlocuiască acest stil încremenit în anii 90 de a face medicină. Se resimte nevoia unui adevărat plan roșu pentru sănătate, cu investiții în centre regionale ultramoderne și cu rețele sanitare bine extinse până în zonele rurale. Va fi costisitor și complicat, dar în condițiile actuale nu putem să sperăm la prea multe. Iată un set de întrebări care dau pentru un stat măsura nevoilor din sănătate: cât mai funcționăm cu clădiri ale spitalelor care au decenii bune vechime? Reportajele media în care se văd condiții teribile sunt tot mai dese. Ce planuri avem să păstrăm în țară medicii pe care îi pregătim în propriile universități? Cum putem crește accesul la sănătate pentru persoanele din mediul rural? În general, cum vrem să arate sistemul românesc de medicină peste 10 sau 20 de ani?
În privința educației avem nevoie, de asemenea, de intervenții rapide și de adâncime, altfel situația învățământului se va degrada. Pare că mereu tindem să infirmăm vorba aceea care spune că mai rău de atât nu se poate. Este un domeniu clamat constant ca prioritar pentru România, dar cifrele arată rău. Legea care prevede că anual 6% din PIB trebuie alocate educației este inaplicabilă momentan, dar este urgent să facem un plan prin care să ajungem în câțiva ani să ne respectăm propria lege.
Doar 2% dintre copiii care provin din mediul rural ajung să termine o facultate. Este dureros să constați o asemenea inechitate. Nivelul analfabetismului funcțional atinge un cote care îți taie respirația - peste 43% - și asta este revoltător. Universitățile românești alunecă anual în clasamentele internaționale și pe termen lung acesta este un indicator că gravitatea este de o magnitudine de neimaginat, efectele în lanț vor afecta amplu toată societatea cu toate domeniile. Trebuie să începem de undeva să reformăm și să nu ne oprim.
Din perspectiva infrastructurii de transport ne zbatem să ne așezăm într-un trend al dezvoltării. Vrem șosele ocolitoare ale marilor orașe, drumuri naționale și, desigur, autostrăzi. În acest domeniu avem semne că putem fi pe calea cea bună. Dar în infrastructura de căi ferate nu s-a făcut nimic în toată țara de 30 de ani. Trenuri urbane - pe care state mici precum Irlanda le-a făcut prin centrul propriei capitale în numai doi ani - în România nu s-au făcut, deși se resimte acut nevoia asta.
Lista cu urgențe este mai lungă, desigur. Ar trebui injecții financiare zdravene în fiecare domeniu, grijă la detalii, echipe organizate, profesionalism. Nu le avem la scara la care ne trebuie, dar iată speranța mea: dacă abordăm totul din prisma nevoii de dezvoltare, pe această cale ajungem să acoperim și nevoile. Singura opțiune este să investim și să dezvoltăm, să o facem cu inteligență, având mereu în minte unde vrem să ajungem peste câțiva ani. Nu a fost în istorie altă cale pentru un stat să iasă din marasmul stărilor de urgență decât calea investițiilor și a dezvoltării.
De la Uniunea Europeană avem la dispoziție 80 de miliarde de euro pentru următorii 7 ani, avem înainte un adevărat plan Marshall, o șansă unică în istorie. Suntem obligați să intrăm în epoca investițiilor și a dezvoltării pentru domeniile cruciale ale României. Trebuie să începem!
