Teroristul de lângă noi — cum ajung cetățenii europeni să se alăture ISIS
În martie 2017 un bărbat de 52 de ani născut de Crăciun în Anglia anului 1964 ucide patru oameni pe podul Westminster. Un bărbat născut într-o suburbie din Paris în ajunul anului 1977 deschide focul pe Champs-Elysees și ucide un polițist, în aprilie 2017. Cetățeanul belgian Mohamed Abrini, născut în 1984 orchestrează atacurile coordonate de la Paris, în noiembrie 2015 și detonările din Bruxelles, un an mai târziu—mor sute de oameni.
Se estimează că peste 4.000 de europeni au plecat să lupte alături de grupări teroriste islamice, iar o treime dintre aceștia au revenit în Europa. Un sondaj arăta că 1 din 4 tineri francezi avea o atitudine favorabilă față de ISIS (în 2014).
Cum ajung aici oamenii, în special cei tineri?
Dată fiind atrocitatea faptelor teroriste, s-a presupus că atentatorii suferă de boli psihice. Dar peste trei decenii de studii au infirmat această ipoteză — cei mai mulți teroriști nu sufereau de vreo boală psihică listată în manual, fiind mai apropiați psihologic de oamenii obișnuiți.
S-a mai speculat că teroriștii ar putea fi psihopați, dar psihopatia nu implică auto-sacrificiul: psihopații sunt antisociali, lipsiți de empatie, dar sunt extrem de egocentriști, ceea ce nu îi face candidați la atacuri sinucigașe. Mai mult, psihopații nu acționează în grupuri.
O altă credință comună este că religia stă la baza radicalizării, dar la o privire mai atentă devine clar că aceasta este o consecință, nu cauza.
Întrebarea esențială nu este cine sunt oamenii care se alătură grupărilor extremiste, ci ce vor.
Antropologul Scott Atran a studiat atât radicalizații din Orient, cât și europenii care s-au alăturat ISIS sau Al Qaeda. Atran povestește că luptătorii Daesh din Irak erau slab educați și nu aveau cunoștințe privind Coranul sau religia islamică. Toate răspunsurile lor privind religia denotau că învățaseră despre aceasta exclusiv din propaganda ISIS. Toți credeau că vor fi eliminați de dușmani, dacă nu îi ucid ei înainte.
În mod similar, indivizii care se radicalizează în Europa se convertesc brusc și în general nu au avut parte de educație religioasă tradițională. Mai mult, jihadismul salafit consideră sinuciderea un păcat, fiindcă interferează cu voia lui Dumnezeu, după cum explică Oliver Roy. Radicalismul este în realitate religia lor.
Se pare că tinerii care se alătură grupărilor teroriste au o serie de caracteristici psihologice specifice și altor grupuri, printre care idealismul combinat cu credința că lumea este un dezastru și că schimbarea nu se poate produce pașnic, fiind justificate mijloacele imorale. Deși nu oricine crede și simte așa va ajunge terorist, devine evident de ce oameni atât de diverși profesional sau social aleg să se înroleze în lupta ISIS, sau cel puțin fraternizează cu ideologia lor. Grupările teroriste le iau frustrările pe lumea din jur, identifică dușmanul responsabil de toate relele și oferă un scop prin lupta împotriva acestora.
“Cei mai mulți suporteri și voluntari (ai organizațiilor teroriste n.r.) reprezintă categoriile normale în termeni psihologici (...) sunt în general tineri în stadii de tranziție: studenți, imigranți, șomeri în căutare de job, proaspăt desprinși de familie”, spune Scott Atran. Peste jumătate din cei care practică violența în numele jihadismului sunt imigranți de a doua generație (născuți în Occident, din părinți străini), adică nu au o identitate occidentală fermă sau identitate străină—dar cel mai probabil au fost martori la discriminări împotriva străinilor. Acest vacuum identitar este un teren fertil pentru radicalizare, după cum explică Olivier Roy, expert în terorism și profesor la European University Institute.
Practic, deși nu sunt bolnavi psihic, adepții ISIS trec prin situații de dezechilibru, poate chiar de înstrăinare.
Tinerii caută un sens în viață, Semnificația. ISIS le promite aventură și glorie. Și scop.
Următorul pas spre radicalizare este anturajul. Trei din patru tineri musulmani de pe teritoriul Europei ajung în ISIS influențați de prieteni, iar ceilalți prin familie sau cunoscuți. În general părinții habar nu au de radicalizarea propriilor copii—se pare că părinții musulmani evită să aducă în discuție ISIS și terorismul în casele lor.
Probabil știți de experimentul din anii 60 făcut de profesorul de la Yale, Stanley Milgam: punea un voluntar să electrocuteze un om când acesta greșea răspunsul pe care trebuia să-l memoreze anterior. Experimentul era supravegheat de un om de știință și voluntarilor li se cerea să-l asculte pe acesta când cerea intensificarea șocurilor electrice. Voluntarii nu știau că șocurile lui false și că cel “electrocutat” se preface, dar îl auzeau cum plânge și imploră să se oprească. Vreo 65% dintre participanți au administrat șocuri dincolo de suportabilitatea umană, fiind conștienți de pericolul acestora. La momentul respectiv, s-a considerat că asta arată subordonarea omului față de autoritate, dar mai târziu exeprimentul a fost altfel explicat. Nu este vorba de subordonarea față de autoritate, ci față de cauză: considerau că scopul științific este mai important decât suferința celui pe care-l curentau. Credeau așadar că fac bine.
În anumite contexte istorice și sociale, oameni normali ajung să facă monstruozități. Și e de important de înțeles asta, fiindcă altfel Occidentul își poate pierde vremea cu vânătoarea de vrăjitoare, atacând la rândul lui religia sau cultura străină, ceea ce alimentează și mai tare războiul. Nu este un război dintre civilizații, dintre Islam și Occident, fiindcă extremismul nu reprezintă renașterea unei culturi, ci moartea acesteia. Moarte care îi face pe oameni să caute asiduu scopul pierdut, după cum observă Altran,
Nu trebuie uitat că ISIS oferă, pe lângă ideologie și un cadru concret, fizic. Cumului dintre cele două îi oferă forță.
În mod paradoxal, așa cum observă Radu Ghlemez, slăbirea din teritoriu a Statului Islamic poate explica intensificarea atacurilor teroriste.
“Cucerirea unui teritoriu de mărimea României în Irak și Siria a propulsat ISIS în primplanul puzderiei de mișcări jihadiste, dar acest capital de imagine este erodat acum de coaliția anti ISIS, asa că s-a lansat o cursă contracronometru pentru a îl înlocui. ISIS este în plin proces de transformare într-un soi de Al Qaeda doi zero și accelerează campania însângerată de marketing ca să se asigure ca va continua să domine mesajul jihadist (...)”.
Lupta continuă pe fronturi terestre și ideologice, iar cel mai semnificativ lucru pe care îl poate face un cetățean este nu cedeze terorii.
Pentru comentarii puteți intra pe postarea Facebook
Despre autoare: Laura Ștefănuț (follow) este jurnalistă. Colaboratoare a presei străine (televiziunea publică germană, ARTE, Reuters etc.), co-autoare a unor cărții și studii pe tema mass-media, Laura dezvoltă un proiect de jurnalism explicativ la Digi24.
O puteți urmări pe Facebook sau Twitter.
