„Nu s-a negociat aplicarea legii”, ne-a anunțat secretarul de stat în Ministerul de Interne Bogdan Despescu la vreo trei săptămâni după ce conducerea Poliției Române pusese la punct - noaptea, ca funcționarii publici făcând ore suplimentare - detaliile înmormântării lui Florin Mototolea.
Mai cunoscut drept Emi Pian, capul uneia dintre grupările interlope din București fusese ucis într-o încăierare care e încă subiect de anchetă penală.
Pe treptele Inspectoratului General de Poliție, inspectorul general Liviu Vasilescu a continuat: întâlnirea cu membrii clanului Duduianu a fost „un demers absolut legal” și ar fi avut „eficiență maximă pentru scopul nostru de a proteja populația”.
Mai departe: „Nu am negociat și nu o să negociez niciodată siguranța cetățeanului și demnitatea polițistului”, a spus Liviu Vasilescu.
„Am înțeles, să trăiți!”, ar fi răspunsul standard și, probabil, cel așteptat de către conducerea IGPR și a Ministerului.
Atâta doar că n-am înțeles, să trăiți!
Contextul e totul
Poliția Română nu s-a văzut brusc cuprinsă de vreun elan de transparentizare în cazul ăsta. Explicațiile au fost livrate, insist, la aproape o lună de la întâmplarea de la ceas de noapte din București, și doar după dezvăluiri de presă asupra celor întâmplate și după o intervenție publică a președintelui Iohannis, tot la cererea ziariștilor.
Tare mă tem că, dacă acei colegi care i-au pus întrebări lui Klaus Iohannis ar fi mers pe căile bătătorite ale meseriei, ar fi căpătat genul de răspuns care nu lămurește mai nimic. Bogdan Despescu a și rezumat, în cursul aceleiași declarații de la IGPR, felul în care merg lucrurile: "Venim cu răspunsuri doar atunci când suntem siguri că explicațiile publice nu vor afecta anchetele pe care le derulăm și care se desfășoară și în acest moment".
Cât despre refuzul de a negocia aplicarea legii, suntem siguri? În starea de alertă, a hotărât Guvernul, la evenimentele private din spații închise au voie să ia parte cel mult 20 de persoane, care mai și trebuie să respecte regulile de distanțare fizică.
Data înmormântării lui Emi Pian, de asemenea, ar fi fost devansată de comun acord cu Biserica, pe motiv că la procesiune ar fi urmat să participe aproximativ 3,000 de persoane.
Am ratat noi, oare, modificarea primului punct din anexa Hotărârii de Guvern în vigoare la data faptelor prin care s-a prelungit starea de alertă? Nu de alta, dar paragraful respectiv interzice explicit procesiunile: „Pentru prevenirea răspândirii infecţiilor cu SARS-CoV-2 sunt interzise organizarea şi desfăşurarea de mitinguri, demonstraţii, procesiuni”. După mintea mea de civil plătitor de impozite, aplicarea legii a fost negociată vârtos în cazul de față.
Sigur că, înainte de-a exercita forța, Poliția zilelor noastre dintr-un stat membru al Uniunii Europene încearcă mai întâi cu binișorul, cel puțin în teorie. Dar dacă aș înființa mâine, să zicem, cultul religios al Martorilor lui Ahile și aș vrea să comemorez public moartea eroului homeric, discuția ar fi una foarte scurtă, iar destinațiile care mi-ar mai rămâne ar fi doar două la număr: arestul și/sau balamucul.
Dublul standard și imaginea României
„Această abordare a condus la un rezultat bun, pentru că acum nu avem alte victime și nu am avut imagini cu sute de persoane și un potențial scandal în stradă, care ar fi făcut mult rău nu doar Poliției, ci chiar României”, a mai spus inspectorul general Liviu Vasilescu.
Există un semiton de stereotipie rasială în această declarație, probabil (sper!) neintenționat. Cele mai multe dintre persoanele implicate în această poveste sînt etnici romi. Ceea ce, după cum prevăd Constituția și mai multe tratate internaționale la care România a aderat, este cu totul irelevant. Romi, albi, sau roz bonbon cu picățele bleu, cetățenii României au aceleași drepturi și au de respectat aceleași reguli.
Dacă v-ați oprit din râs, zic să continuăm: motivul pentru care o întâmplare precum aceasta e nu numai semnificativă, dar și îngrijorătoare pentru viitor, e tocmai acela că ea ilustrează perfect un status quo pe care toți cei implicați - clanuri interlope, funcționari publici, demnitari de rang înalt - pun umărul să-l perpetueze: statul român, în care cheltuielile consistente cu instituțiile de forță reprezintă una dintre puținele constante postdecembriste, trăiește în momentul de față după logica „pumnii mei minte nu are”. Și nici nu e de mirare - în condițiile în care respectivul stat s-a retras decenii de-a rândul din treburile publice, vidul nu avea cum să nu fie umplut.
Cât despre imaginea României, biata de ea, un prezumtiv scandal public la o înmormântare, în condițiile în care mai tot restul lumii trăiește după reguli stricte - sanitare, privind deplasările sau referitoare la reuniunile publice - chiar n-ar fi avut cum s-o compromită.
O imagine mult mai dăunătoare, însă, căci ea ilustrează perfect dublul standard al prezentului (șmecherii și restul lumii), este cea în care Poliția, Biserica și un clan interlop se așază să discute buna pace: Te fac o negociere?
