În ziua căderii Kabulului, al-Jazeera intră în direct. Sunt transmise, în exclusivitate, imagini din palatul prezidențial afgan, aflat acum în mâinile talibanilor. Un operator al-Jazeera filmează live, needitat – imaginea tremură când camera se mișcă –, ajutat de un alt operator de lumini (care, în mod bizar, din imaginile reflectate din întâmplare într-un geam, pare o doamnă îmbrăcată cât se poate de netaliban). Rând pe rând, talibanii sunt chemați în fața cameramanului pentru o exhibiție care nouă, românilor, ne amintește de TVR 1989. Războinicii neîmblânziți pozează docil pentru televiziunea din Qatar, pe principiul cunoscut „fă-te că lucrezi”. Își aranjează cochet kūfīyah, privesc lung în zare, în vreme ce trag cu ochiul la cameră, se roagă demonstrativ cu pușca pe masă. Asistăm la o regie elaborată (atât cât se poate în astfel de momente) în coproducție Talibani-al-Jazeera.
E finalul unui drum început în urmă cu zece ani. La apogeul Primăverii Arabe, Qatarul devenise un jucător esențial al lumii islamice. Decenii de-a rândul, micuțul (dar foarte bogatul) stat care îl plătește mai nou pe Messi oferise găzduire și protecție Fraților Musulmani din Egipt.
Prigoniți încă din epoca lui Nasser, pe care au încercat să îl ucidă, Frații Musulmani supraviețuiseră mult timp cu ajutorul Arabiei Saudite, care s-a debarasat de ei pe fondul emergenței lui bin Laden, care a fost introdus în tainele islamismului de o mică celulă a Frăției din Jeddah.
Când începe Revoluția din din Egipt, în 2011, al-Jazeera joacă un rol esențial. Imaginile cu violențele comise de regimul Mubarak împotriva manifestanților sunt oferite de Frații Musulmani, aflați pe baricade, televiziunii din Qatar. Ele stânesc indignarea lumii arabe și a comunității internaționale – și Mubarak e alungat. Rapid, Frăția Musulmană – care nu a început Revoluția, dar care era singura grupare egipteană suficient de bine organizată ca să o ducă la bun sfârșit – câștigă toată puterea: Parlamentul, Guvernul, președintele Morsi. Qatarul devine kingmaker în Egipt (dar și în alte state cucerite acum de familia lărgită a Fraților Musulmani, precum Tunisia).
În paralel, tot în anul 2011, inspirați de triumful grupărilor Ikhwan al-Muslimin în Orientul Mijlociu, Emiratele Arabe Unite și Qatarul se luptă pentru a găzdui reprezentanța politică a unei alte grupări islamiste: talibanii. Deși slăbiți de războiul Americii împotriva lui Osama bin Laden, pe care au refuzat să îl predea, talibanii începeau să se refacă cu sprijinul Pakistanului. Se contura tot mai mult perspectiva ca aceștia să fie singurii capabili să gestioneze Afganistanul după retragerea occidentală. Emiratele Arabe doreau să-și asigure din timp influența în Afganistan, slăbind astfel forța Qatarului; Qatarul, pe de altă parte, visa să își dubleze câștigurile din Egipt investind într-o nouă grupare islamistă căreia îi puteau asigura un rebranding cu ajutorul al-Jazeera.
În final, Qatarul câștigă – talibanii se vor stabili la Doha –, lucru care îi provoacă ministrului de externe din Emirate, Abdullah Bin Zayed Al Nahyan, o criză de nervi la adresa americanilor. Totuși, Arabia Saudită și șeicii din Emiratele Arabe Unite nu stau cu mâinile în sân. Pe măsură ce Frația Musulmană comite greșeli peste greșeli în Egipt, o lovitură militară împotriva președintelui Morsi devine inevitabilă în anul 2013 – bucurându-se de sprijinul rivalilor Qatarului. Generalul el-Sisi îl arestează fără emoții pe Morsi, care este acuzat de spionaj în favoarea Qatarului. În lupta șeicilor din Golf scorul a devenit 1-1.
Exact în zilele în care pierdea Egiptul, pentru a-și repara onoarea șifonată, Qatarul face o mișcare de PR: talibanii își lansează oficial reprezentanța politică din Doha. Alungați și prigoniți în Egipt (reporterul Mahmoud Hussein a stat patru ani în închisoare) reprezentanții al-Jazeera au o nouă temă de interes: talibanii. La câțiva ani distanță, o echipă al-Jazeera transmite în exclusivitate imagini cu talibanii în palatul prezidențial din Kabul. Iar liderul talibanilor părăsește Qatarul pentru a prelua conducerea noului Emirat Islamic.
Scorul a devenit 2-1.
Cel mai interesat aspect al acestei povești e o analiză comparativă între discursul Frăției Musulmane în anul 2011 și cel al talibanilor din 2021. Ambele grupări aveau aceeași problemă – fiind considerate, pe bună dreptate, mișcări islamiste radicale (e drept, Frații Musulmani sunt mai rafinați în discurs, Egiptul fiind un stat cu tradiție culturală mai sofisticată).
Și ambele grupări par să recite același punctaj, la zece ani distanță. Bizarele conferințe de presă ale talibanilor par o reiterare a celor susținute de Ikhwan al-Muslimin în anul 2021. Fără discuție, nu doar Qatarul se află în spatele talibanilor în versiune 2021. Pakistanul e probabil mult mai influent în termeni culturali și militari; China e poate mai influentă economic. Dar noua imagine a talibanilor pare modelată de consulanți qatarezi care au lucrat în trecut cu Frația Musulmană – și care colaborează strâns cu al-Jazeera.
