În literatura medicală, sindromul Munchausen definește o tulburare psihiatrică, în care persoana afectată falsifică, exagerează sau își induce afecțiuni fizice, emoționale sau cognitive. Munchausen prin transfer, tot o patologie pshiatrică, se referă la părintele care își îmbolnăvește deliberat copilul, pe care urmărește să-l transforme într-un pacient permanent al spitalelor, iar pe sine însuși într-o victimă care merită atenție și compasiune. Cazul “Roșia Montană” poate intra cu ușurință în sfera acestei patologii: un pericol inventat și o salvare la limită.
La începutul lunii februarie, apare informația conform căreia România se așteaptă să piardă procesul cu Gabriel Resources pentru exploatarea de la Roșia Montană. Era avansat și un cuantum al despăgubirilor – cel puțin 2 miliarde de dolari. Informația a fost amplificată de presă, iar politicienii au preluat-o pentru a o exploata politic. Foștii premieri Victor Ponta și Dacian Cioloș s-au acuzat că ar fi responsabil pentru despăgubirile uriașe pe care România va fi nevoită să le achite. S-au căutat vinovați pentru acest contract păgubos pentru statul român, iar arheologia politică a scormonit până la sfârșitul anilor ’90. Nu s-au găsit vinovații, dar nici nu mai conta. Atenția publică era centrată pe pericol despăgubirii, care ar fi dezechilibrat grav bugetul șchiop al României.
Au apărut și soluțiile de avarie, care, de fapt, au amplificat isteria în jurul subiectului. Ministrul de Finanțe, Marcel Boloș, le-a avansat: fie plătim despăgubirea, fie continuăm exploatarea. Desigur, ministrul a fost incapabil să explice cum ar putea începe Gabriel Resources să exploateze într-o zonă intrată de ani buni în patrimoniul UNESCO. “Este o sumă (despăgubirea – n.red.) care-ți provoacă fiori”, s-a lamentat Marcel Boloș. Premierul Ciolacu însuși a venit cu o soluție la fel de fantezistă: un referendum prin care populația României să decidă dacă va începe exploatarea la Roșia Montană.
În niciun moment, membrii Guvernului nu au spus – off sau on the record - de unde dețin informația despre condamnarea certă a României și suma uriașă pe care am avea-o de plătit. Astfel că, timp de o lună și jumătate, o țară întreagă a stat cu sufletul la gură: vom mai avea bani de pensii și salarii? Cu ce vom plăti despăgubirea? Se vor tăia bani de la educație, sănătate sau investiții?
Răspunsul a venit de la Marcel Ciolacu, imediat după anunțarea deciziei oficiale prin care România nu doar că nu era condamnată, dar a primit și dreptul la despăgubire pentru cheltuielile de judecată. “Am câștigat procesul Roșia Montană! Ne-am luptat pentru România, pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!”, a scris premierul pe Facebook. Putem răsufla ușurați: Guvernul ne-a salvat de la un pericol pe care el însuși l-a inventat.
Probabil că, în zilele următoare, vom primi explicații cu privire la declarațiile aruncate de piață de la cel mai înalt nivel. Vom vedea de ce au fost făcute și care a fost sursa primară a informației ajunse la Palatul Victoria. Este nevoie de o anchetă parlamentară (singurul for care cenzurează guvernul), care să adune toate datele din cel mai bizar comportament guvernamental din ultimii 30 de ani.
În acest moment, avem cu certitudine doi câștigători de pe urma scandalului: Guvernul Ciolacu (a apărat interesele României, a salvat bugetul dintr-o situație dramatică și a păstrat banii pentru pensii și salarii) și firma Gabriel Resources (ale cărei acțiuni au fost tranzacționate la bursă în creștere semnificativă, îmbogățind niște oameni bine-informați; interesant să vedem cine și cât a cumpărat înainte de apariția declarațiilor guvernanților). În final, pentru acțiunile Guvernului Ciolacu rămân două explicații: ticăloșie sau incompetență. Rămâne ca justiția și electoratul să decidă.
