Sfârşitul "Marii Britanii globale"
LONDON – Astăzi, cuvintele și acțiunile Marii Britanii pe scena internațională sunt atât de contrare valorilor sale încât lumea se întreabă ce s-a întâmplat cu această țară. De la referendumul din 2016 pentru Brexit, politica externă britanică pare că a intrat în colaps și își dezavuează trecutul și principiile de guvernare.
Mai rău, criza a coincis cu o administrație Trump instabilă, care-și urmărește obiectivele fără să țină cont de Marea Britanie sau de Europa în general. Abandonarea de către Trump a acordului nuclear cu Iran, beligeranța în creștere a președintelui rus Vladimir Putin și ambițiile tot mai mari ale președintelui chinez Xi Jinping indică intrarea lumii într-o fază tot mai conflictuală și mai periculoasă.
Lipsa evidentă a simpatiei lui Trump pentru Primul Ministru britanic Theresa May (și anglofobia noului consilier american pe securitate națională, John Bolton) face ca această perioadă să nu fie una prea fastă pentru Regatul Unit. Și nu ajută nici faptul că generații de responsabili din politica externă britanică s-au considerat greci antici în fața unei Romei americane. Pentru un britanic ca mine, o astfel de analogie a părut întotdeauna prea încrezătoare. Am trăit în America și cred că liderii SUA nu dau atât de mare atenție sfaturilor diplomaților britanici așa cum le place acestora să creadă.
Și totuși, în afacerile internaționale acum este momentul cel mai potrivit pentru ca Marea Britanie să facă uz de calmul și determinarea care-i sunt caracteristice. Dar Marea Britanie parcă a dispărut. De la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, relațiile strânse avute de această țară cu Europa continentală și cu SUA au fost cei doi piloni ai politicii externe britanice. Însă astăzi, ambii piloni au fost practic retezați.
În același timp, preocuparea obsesivă a guvernului britanic de a desface nodul gordian al Brexit-ului l-a făcut indiferent la evenimentele din restul lumii. Și această orbire se pare că va persista. Negocierea termenilor retragerii din Uniunea Europeană va dura probabil câțiva ani buni iar rezultatul va avea inevitabil implicații pentru unitatea țării din cauza problemei complicate de la granița cu Irlanda de Nord. Și chiar dacă problema va fi rezolvată, o campanie de conectare a Scoției cu UE în loc de Londra va solicita atenția guvernului în viitorul apropiat.
Oricum, promisiunea unei “Mari Britanii globale” eliberate din lanțurile UE este mai mult ca oricând un slogan și o vorbă goală. La Conferința recentă de la Londra a șefilor de guverne din Commonwealth s-au făcut auzite tot felul de exagerări ale susținătorilor Brexit, însă prea puține discuții concrete despre acorduri comerciale viitoare.
O țară ca India ar putea fi un partener comercial major al Marii Britanii după Brexit. Problema este că indienii văd Europa și Marea Britanie ca pe o singură piață. Pentru ei, încercarea britanicilor de a adopta propriile lor reguli și standarde este un inconvenient frivol. Înainte de a-și extinde relațiile comerciale și investițiile cu Marea Britanie, India va căuta cel mai probabil să stabilească o relație mai strânsă cu UE. India nu a considerat niciodată Marea Britanie un susținător al intereselor sale în UE.
La fel, majoritatea celor care nu sunt în tabăra “Leave” consideră comică aspirația susținătorilor Brexit ca Marea Britanie să fie liderul unei vaste “Anglosfere” dintr-o nouă lume. Într-adevăr, susținerea arătată de SUA și UE după atacul neurotoxic asupra unui fost spion rus și a fiicei sale ar putea sugera că Marea Britanie joacă încă într-o ligă superioară. Expulzarea coordonată a spionilor ruși din UE și din Statele Unite a fost o victorie a diplomației britanice. Iar suspiciunea că rușii exploatează izolarea tot mai mare a britanicilor pare să fi pus NATO în mișcare. Dar adevărul întreg este că rușii au avut dreptate: veriga slabă a Europei Occidentale este acum Marea Britanie.
Este deci doar o chestiune de timp până când președintele rus Vladimir Putin va tatona din nou slăbiciunea britanică. Și, ca și cum ignorarea spălării de bani de către oligarhii ruși prin intermediul Regatului Unit n-ar fi fost destul de problematică, gestul sinucigaș de părăsire a UE lasă Marea Britanie cu mai puține instrumente de contracarare a amestecului rusesc în afacerile sale. Marea Britanie își pierde influența asupra securității cibernetice și politicii energetice din UE exact în momentul când războiul cibernetic și geopolitica energetică devin fronturile principale de luptă ale statelor ostile și ale actorilor non-statali.
Mai rău, în același moment în care Marea Britanie renunță la locul său de la masa UE, ea pare să renunțe și la valorile sale liberal-democratice. În timpul campaniei de la referendumul pentru Brexit, tabăra “Leave” a alimentat deschis ostilitatea împotriva străinilor. Iar recentul scandal “Windrush” referitor la tratamentul necorespunzător față de rezidenții legali săraci originari din Caraibe vine în continuarea comportamentului neliberal din precedentul mandat al lui May la conducerea Ministerului de Interne.
Însă la fel de insidioasă a fost și adoptarea de către guvern a mercantilismului de tip “Britain First” sub care vânzările de arme către Arabia Saudită nu sunt tratate cu precauție ci mai degrabă ca oportunități de profit. Jurnaliștii, politicienii din opoziție și activiștii din întreaga lume sunt cei care suportă consecințele atunci când Marea Britanie se alătură administrației Trump și pune comerțul și investițiile mai presus de drepturile omului și buna guvernare. Prin renunțarea la regulile liberale, guvernul May a devenit, la fel ca administrația Trump, un factor favorizant pentru comportamentele autoritare din întreaga lume.
Colapsul politicii externe a Marii Britanii vine într-un moment de incertitudine maximă. Re-echilibrarea globală dintre SUA și China este provocarea unei generații iar fenomenul va dura mai mult decât mandatul lui Trump și chiar decât cel al lui Xi (care acum nu mai este limitat prin constituție). Într-o lume tot mai instabilă, cade în sarcina Europei să fie devină un centru de stabilitate. Însă o Europă fără diplomația, înțelepciunea și calitățile de lider ale Marii Britanii nu va mai fi aceeași Europă. Iar Marea Britanie riscă, din propria sa vină, să devină o notă de subsol.
