La aproape doi ani de la momentul alegerilor, reforma legilor securității naționale a rămas un subiect restant. Zilele acestea a circulat însă pe surse un proiect neoficial, cu precizarea că respectivul document ar fi în consultare la partidele din arcul guvernamental. Nu este clar nici măcar cine își asumă proiectul. Premierul Ciucă personal?! Un partid anume de la guvernare?!
Fapt este că, după publicarea proiectului, reacțiile din presă și din societatea civilă nu au întârziat să apară, sunt vehemente și se extind. În centrul criticilor este Serviciul Român de Informații, subiectele reglementărilor viitoare legate de instituție fiind grave și riscând să genereze efecte negative în lanț.
Una dintre prevederi obligă cetățenii români și agenții economici să colaboreze cu SRI în activitățile acestui serviciu secret. Prevederea din articol este clară:
„Art. 9:
(2) Autorităţile şi instituţiile publice, precum şi persoanele fizice şi juridice au obligaţia să acorde sprijin, la cerere, Serviciului, în îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit legii”. Probabil că inițiatorii s-au inspirat din legislația chineză, altfel nu îmi explic acest derapaj major de la democrație și libertățile fundamentale. Cetățeanul obișnuit sau agentul economic nu pot fi obligați să facă asta fără să intrăm cu România în comunism sau dictatură. Un serviciu poate doar solicita sprijinul tuturor, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în Constituție. Dacă nu respectăm aceste principii vom ajunge din nou la turnătorie și poliție politică. Cei care au venit cu o astfel de propunere au uitat că SRI este în serviciul cetățenului și al statului, iar Constituția trebuie apărată integral.
O altă prevedere controversată este aici:
„Art. 32
(1) Persoana solicitată este obligată să păstreze secretul asupra aspectelor care au făcut obiectul cererii”. Poate că generația tânără nu este familiarizată, dar o asemenea obligație de a păstra secretul presupunea în regimul comunist să semnezi un document de angajament că vei respecta și vei păstra acest secret. Această prevedere din Art. 32 va deschide calea unor presiuni, dar mai ales abuzuri față de cel obligat în scris să păstreze confidențialitatea. Nu vorbim de acele persoane care prin natura activității profesionale și a fișei postului lucrează cu documente confidențiale și trebuie să respecte niște reguli prevăzute clar în legislație.
O altă problemă foarte serioasă este și în alt articol:
„Art. 39 – (1) Personalul Serviciului:
b) poate fi audiat, percheziţionat sau reţinut pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea numai de procurori anume desemnaţi, cu informarea prealabilă a directorului general al Serviciului şi în prezenţa unui reprezentant al structurii juridice a Serviciului;”
Ideea că doar anumiți procurori pot desfășura anchete ar trebui eliminată total. Care procuror ar putea fi desemnat? Cel cu diplome luate la Academia de Informații a SRI? Sau cel care a fost promovat discret prin implicarea unor șefi din servicii? Sau cel care are rude în SRI? De ce nu vrem să terminăm odată cu această lipsă de transparență în actul de justiție și din activitatea ministerului public? Această prevedere în sine deschide un precedent periculos. După SRI ne vom pomeni cu SIE, STS, DGIA, Ministerul de Interne că vor cere la rândul lor doar procurori ”anume desemnați” cu drept de anchetă.
O altă problemă pe care vreau să o prezint, până când voi avea acces oficial la întreg documentul în calitate de parlamentar membru al Comisiei de Apărare din Camera Deputaților: în acest proiect, citat de presă, Serviciul Român de Informații devine autoritate națională, inclusiv în domeniul interceptării comunicațiilor, astfel că viitorul Centru Național pentru Interceptarea Comunicațiilor va funcționa în cadrul SRI. Trebuie să înțelegem că o autoritate națională pe un anumit domeniu, dar mai ales în cel al securității naționale, trebuie să respecte niște standarde de obiectivitate, profesionalism și echilibru. Nu poți să faci interceptări și în același timp să te controlezi, avizezi și certifici tot tu, în calitate de autoritate națională. Este ca și cum Autoritatea Națională pentru Comunicații ANCOM ar avea în propria structură și un serviciu de telefonie comercială pentru populație. Vă dați seama pe cine ar favoriza autoritatea națională și cum ar controla și orienta resursele necesare. O autoritate națională într-un domeniu trebuie să fie echidistantă și profesionistă, chiar și când vorbim de activitatea de intelligence. Să sperăm că până la urmă criteriile de profesionalism și legalitate vor fi asumate și când vine vorba de interceptări.
Dacă aceasta este reforma legilor securității naționale promisă de guvernul USL 2.0 și de președintele Klaus Iohannis, să știți că suntem pe drumul greșit. Avem mult de lucru și de amendat la aceste proiecte pentru a obține un pachet legislativ care pune în centrul său reforma și nu restaurația pe model ceaușist.
Și, pentru că în prima parte am trecut în revistă o parte din propunerile cu care nu sunt de acord, voi prezenta în cele de mai jos și un set de propuneri pentru reforma legilor securității naționale. Cred că avem nevoie de o concepție unitară de control intern la nivelul întregii Comunități Naționale de Informații. Am sintetizat mai jos obiective, priorități și elemente de bună practică în acest subdomeniu.
Competențele speciale exercitate de serviciile de informații nu sunt nelimitate în toate circumstanțele. Ar trebui cel puțin definit procesul de autorizare al utilizării competențelor speciale în legislație și să se bazeze pe norme și convenții internaționale, cum ar fi Convențiile de la Geneva, Pactul internațional cu privire la aspectele civile și drepturile politice, Convenția ONU împotriva torturii și a altor cruzimi, tratamente sau pedepse inumane sau degradante și Convenția drepturilor omului, printre altele.
O mare parte din activitatea serviciilor de informații implică colectarea și păstrarea unor cantități mari de date, inclusiv a informațiilor cu caracter personal. Cele privind depozitarea, difuzarea sau divulgarea necorespunzătoare a unor astfel de materiale pot avea consecințe semnificative pentru cetățeni în raport cu viața personală, cariera sau siguranța lor. Prin urmare, cadrele juridice și legislative ar trebui să ofere baza pentru elaborarea orientărilor interne care reglementează utilizarea și păstrarea datelor.
Procesul de numire a personalului serviciilor de informații ar trebui, în acest sens, pe cât posibil, să fie deschis și transparent. Orientări și practici interne ar trebui să fie elaborate pe baza prevederilor și normelor legislative care să interzică în mod clar interferențele politice, nepotismul și corupția în procesele de numire, precum și alte conflicte de interese. În ceea ce privește posibilele – și sub rezerva autorizațiilor de securitate – numiri, acestea ar trebui să se bazeze pe merit pe aceeași bază ca și alte funcții administrative în cadrul statului.
Legislația ar trebui să se refere cel puțin la protecția avertizorilor. O astfel de legislație ar trebui transpusă în orientări interne care asigură protecția personalului serviciilor de informații care dorește să raporteze activități ilegale sau fapte ilicite. Acest lucru ar trebui să implice procese care permit personalului să raporteze preocupările pe plan intern, fără a fi amenințat de repercusiuni, precum și procedurile necesare pentru ca persoanele să raporteze preocupările organismelor de supraveghere externe.
Care sunt componentele-cheie ale unui sistem de control intern în Comunitatea Națională de Informații?
Pe baza unei analize a mai multor țări euro-atlantice, următoarele componente cheie ale unui sistem de control intern pot fi identificate:
Un cod de valori și/sau de etică pentru întreaga Comunitate a serviciilor de informații
Un obiectiv-cheie al controlului intern este acela de a dezvolta o cultură a conformității în cadrul unei organizații. Conformitatea aici este înțeleasă ca fiind aderarea la regulile și normele unui serviciu de informații, cu respectarea anumitor principii, valori și standarde etice. Acestea din urmă sunt de obicei realizate prin elaborarea unui cod de etică și/sau valori. SRI are un astfel de cod de etică.
Valorile definesc ceea ce conduce activitatea unei organizații, în timp ce un cod de etică definește abordarea modului în care se desfășoară activitatea.
Comunitatea Națională de Informații ar trebui să definească un set de valori la care se așteaptă ca personalul să adere, cum ar fi integritatea, respectul, inovația sau excelența.
Aceste valori ar trebui să fie pe deplin aprobate de conducerea superioară, iar personalul recompensat pentru demonstrarea aderenței. Serviciile secrete ar trebui, de asemenea, să elaboreze un cod de etică, care include în mod normal subiecte precum onestitatea și respectarea principiilor drepturilor omului.
Combinația dintre aceste două coduri creează o cultură a autoreglementării și definește modul în care personalul ar trebui să își abordeze activitatea. Acest lucru este în special important pentru problemele care apar în așa-numitele „zone gri”, în cazul în care procesele formale și legislația internă nu oferă întotdeauna o îndrumare clară. Aceste coduri ar trebui să fie susținute de programe de formare care întăresc în mod clar de ce este importantă aderarea la acestea.
În țările euro-atlantice, cum ar fi Regatul Unit, serviciile angajează, de asemenea, consilieri de etică independenți, pentru a permite personalului să discute despre etică și valori, precum și pentru a consilia decidenții.
Proceduri standardizate de operare (PSO) la nivelul întregii Comunități Naționale de Informații
Toate serviciile de informații ar trebui să dezvolte o funcționare după proceduri standard de operare (PSO), element care oferă o bază importantă pentru controale interne și audituri. Toate investigațiile și operațiunile din cadrul unui serviciu ar trebui să urmeze aceleași PSO-uri de bază. În timp ce procedurile variază de la serviciu la serviciu, acestea includ în mod normal PSO-uri de bază pentru inițierea și desfășurarea de operațiuni sau investigații.
Deși fiecare Control intern în serviciile de informații funcționează diferit, ar trebui să existe PSO standard pentru efectuarea controlului operațiunilor tehnice, de informații (surse umane) și de supraveghere.
PSO-ul ar trebui să precizeze modul în care trebuie efectuate operațiunile și cum vor fi utilizate metodologiile. Conformitatea juridică și etică este o componentă cheie a PSO-urilor. Înainte de autorizarea unei operațiuni, serviciile ar trebui să elaboreze o „listă de verificare” internă pentru a examina aspectele juridice și etice, implicațiile unei anumite operațiuni sau investigații. O astfel de listă de verificare include următoarele:
• motivul inițierii operațiunii sau anchetei și legătura sa cu prioritățile naționale în materie de informații;
• obiectivele operațiunii;
• persoana și/sau postul care răspunde de operațiune;
• riscuri potențiale de securitate și strategii de atenuare;
• aspecte juridice (cum ar fi mandatele judiciare sau respectarea legislației);
• considerente politice (cum ar fi riscul pentru relații internaționale);
• părțile interesate care ar trebui consultate;
• alte aspecte legate de conformitate (cum ar fi etic, sănătatea și siguranța problemei)
• când operațiunea sau investigația ar trebui revizuită.
Linii clare de responsabilitate
Asigurarea unor linii clare de responsabilitate în cadrul unui serviciu de informații este esențială pentru a garanta că auditurile sunt obiective; aceasta poate preveni autosolicitarea și politizarea serviciilor și ajută la consolidarea internă a responsabilității pentru luarea deciziilor.
Cele mai bune practici dictează ca personalul care efectuează operațiuni să fie separat de responsabilii cu autorizarea acestora, astfel încât să se asigure că auditurile operațiunilor sunt cât se poate de obiective.
Această repartizare a responsabilităților acționează, de asemenea, ca o protecție împotriva auto-tasking-ului sau a politicii lipsite de scrupule sau servicii pentru propriile scopuri. Acest lucru permite securitatea cererilor de autorizare ce urmează să fie prelucrate mai eficient. Pe scurt, deciziile sunt realizate independent de echipa care urmărește obiectivul operațional.
Linia clară de responsabilitate permite conducerii superioare să înregistreze permisiuni suplimentare în scris, dacă este necesar – identificând astfel în mod clar cine este răspunzător pentru orice acțiune și permite să fie trași la răspundere.
Înființarea unui organism oficial de control intern al Comunității Naționale de Informații
În sfera executivă guvernamentală există o structură de control intern la nivelul instituției Prim-ministrului – Corpul de control. În sfera Comunității Naționale de Informații un asemenea organism nu există. O asemenea structură ar fi utilă atât Comunității, cât și CSAT-ului, care ar beneficia de un instrument de prevenire sistemică, investigare și raportare a comportamentului ilegal sau lipsit de etică.
Controlul intern în serviciile de informații:
Astfel de organisme au, de obicei, responsabilități sistemice și autoritate specială, cu atribuții de a acționa în numele celor mai înalte niveluri de autoritate ( președintele, guvernul executiv sau director). Unele servicii, cum ar fi cele din Statele Unite, au un inspector general. Alții numesc un director adjunct sau asistent responsabil cu controlul intern.
Agenția croată pentru securitate și informații (SOA), de exemplu, are un departament condus de un director adjunct responsabil cu controlul intern, inclusiv pentru investigarea plângerilor, activități necorespunzătoare și alte probleme disciplinare.
Asigurarea instruirii periodice:
Tot personalul trebuie să primească instruirea cu privire la procedurile oficiale ale organizației, de ce aceste proceduri sunt importante, comportamentul preconizat de normele serviciului de informații.
O astfel de formare ar trebui să fie furnizată întregului personal nou angajat și repetată în mod regulat la nivelul întregii comunități de intelligence.
Elemente de bune practici:
• Autorizațiile de securitate la controlul intern: personalului serviciilor de informații care nu respectă cerințele de control intern sau respectarea drepturilor persoanelor fizice ar trebui să li se elimine autorizațiile de securitate.
• Conducerea superioară ar trebui să respecte cu strictețe orientările privind controlul intern. Acest lucru poate fi facilitat prin dezvoltarea unui set normativ de principii care ghidează comportamentul personalului.
• Asigurarea unei comunicări interne eficiente: ar trebui dezvoltate instrumente de comunicare pentru a informa personalul cu privire la conformitatea și procedurile interne.
• Asigurarea unei evidențe cuprinzătoare: toate activitățile și deciziile luate de un serviciu de informații ar trebui să fie înregistrate într-o manieră consecventă și detaliată. Acest lucru asigură responsabilitatea pentru luarea deciziilor și sporește eficacitatea controlului.
Dincolo de pozițiile partizane consider că reforma sectorului național de securitate ar trebui să găsească o formulă care să acomodeze controlul democratic extins cu standardele de eficiență euroatlantice din domeniul intelligence-ului.
