Redefinirea familiei. Cât de legal este votul dat în Parlament?
După luni bune în care au plimbat inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției de la o Cameră la alta, deputații s-au pronunțat, marți, printr-un vot covârșitor. Dincolo de faptul că mai toți politicienii consideră a fi „la modă” să se ralieze propunerii de redefinire a familiei, rămân însă întrebările privind legalitatea procedurii din Parlament, în condițiile în care există suspiciunea că înregistrarea și dezbaterea propunerii s-au realizat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 189/1999. Chiar să nu fi observat juriștii partidelor acest „detaliu” sau îl știu foarte bine, dar preferă să-l ignore, pentru a mai profita un pic de statutul de susținători ai familiei tradiționale?
Inițiativa legislativă de revizuire a Constituției României în sensul modificării art. 48 alin. 1 a fost publicată de Comitetul de inițiativă în Monitorul Oficial nr. 883 din 25 noiembrie 2015. Alături de proiect, care prevede redefinirea familiei ca fiind întemeiată „pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”, au fost publicate în Monitorul Oficial, așa cum prevede Legea nr. 189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, expunerea de motive și avizul Consiliului Legislativ.
Pe 23 mai 2016, Coaliția pentru Familie a înregistrat inițiativa la Senat, într-o desfășurare de forțe menită să facă deliciul unei părți a presei: zeci de oameni cu tricouri albe pe care scria numele coaliției, un camion din care erau descărcate vreo „70-80 de cutii” cu cele circa 3 milioane de semnături strânse, râsete și voie bună, declarații apăsate pe treptele Senatului, sub lumina reflectoarelor.
La vreo două săptămâni de la acest moment, inițiativa a fost prezentată în Biroul Permanent al Senatului și transmisă Curții Constituționale pentru verificarea respectării dispozițiilor articolelor 150 și 152 din Legea fundamentală (referitoare la numărul de semnături și la limitele revizuirii). Pe 20 iulie 2016, cu unanimitate de voturi, judecătorii CCR decid că sunt îndeplinite condițiile și că propunerea își poate urma cursul.
După publicarea motivării deciziei CCR, inițiativa și-a început parcursul parlamentar: Senatul o ia în dezbatere ca primă Cameră sesizată, este trimisă la comisii (pe 17 octombrie 2016), se întoarce cu raport favorabil (inclusiv de la Comisia pentru constituționalitate), după care e pusă pe ordinea de zi a plenului din 7 noiembrie. Aleșii nu aveau de gând să și dea vreun vot asupra propunerii, după cum reiese din stenograma ședinței Biroului Permanent al Senatului din 7 noiembrie 2016. Au optat, însă, pentru acest artificiu deoarece, altfel, ar fi trebuit să o claseze (art. 63 alin. 5 din Constituție spune că își continuă procedura într-o nouă legislatură doar proiectele și propunerile care au fost înscrise pe ordinea de zi a legislaturii precedente).
Trec alegerile, se instalează noii parlamentari și senatorii au o revelație: propunerea trebuie transmisă Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare în calitate de primă Cameră sesizată. Ceea ce s-a și întâmplat prin votul plenului, pe 8 februarie 2017, iar pe 13 februarie 2017 s-a produs înregistrarea la Camera Deputaților.
Trecuseră, la acel moment, mai bine de 14 luni de la publicarea inițiativei în Monitorul Oficial. În loc să transmită propunerea Camerei Deputaților, senatorii ar fi trebuit să o returneze inițiatorilor. Motivele se găsesc în deja pomenita Lege nr. 189/1999 și oricare dintre juriștii partidelor din Parlament le puteau pune în discuție.
Este vorba, concret, de prevederile art. 2 alin. 5, care spune: „Comitetul de iniţiativă asigură înregistrarea propunerii legislative la Camera competentă a Parlamentului, în termen de cel mult 6 luni de la data publicării acesteia. După împlinirea acestui termen, propunerea legislativă nu mai poate fi prezentată decât ca o nouă iniţiativă legislativă, în condiţiile prezentei legi”. Cum a fost, atunci, posibilă înregistrarea la Camera Deputaților la mai bine de 14 luni de la data publicării în Monitorul Oficial? Și de ce Senatul, când și-a dat seama că inițiativa nu este de competența sa, ca primă Cameră sesizată, nu a ieșit să comunice public, prin șeful său ori prin alți membri ai conducerii, că procedura a fost ratată și trebuie luată de la început?
În lipsa unor răspunsuri la aceste întrebări, putem constata doar că politicienii s-au întrecut în a se lipi public de un subiect atât de sensibil și, totodată, aducător de simpatie dintr-o anumită parte a electoratului, prin declarații de genul: „vom declanșa în primăvară referendumul”, „PSD va mobiliza cetățenii”, „PNL susține familia tradițională” și altele.
Altfel, rămâne să vedem ce va spune Curtea Constituțională, pentru că povestea este încă departe de a fi terminată, chiar și pentru simplul fapt că pentru organizarea și desfășurarea referendumului privind revizuirea este nevoie de o altă lege adoptată de Parlament.
