Contrar cu ceea ce ne-am aștepta, dacă ne uităm pe indicii care măsoară progresul digitalizării Statului, putem observa că performanțele României în acest domeniu sunt slabe. Suntem pe locul 25 din 27 în Uniunea Europeană pe clasamentul DESI care măsoară gradul de digitalizare al țărilor. Cum se poate să fim, din nou, la coada clasamentelor, când IT-ul este un pilon solid al economiei?
Industria IT a fost în continuă creștere în ultimii 20 de ani, ajungând de la o parte prea puțin semnificativă a economiei românești la stadiul în care contribuie 7-8 procente la Produsul Intern Brut. În ultimii ani, a fost observată o creștere accentuată a industriei, aceasta depășind de trei ori rata de creștere generală a economiei. Sectorul angajează în jur de 200.000 de persoane. Așadar, putem spune că IT-ul românesc reprezintă un sector important al economiei și o industrie cu potențial imens. Și, totuși, cu asemenea resurse la dispoziție, Statul român subperformează când vine vorba de digitalizare și servicii publice digitale. Acest lucru se datorează, în primul rând, politizării.
Am avut, recent, un exemplu clasic de politizare, când marile partide, PSD și PNL, au înlocuit doi vicepreședinți ai Autorității Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) cu oameni de partid. Cei doi vicepreședinți schimbați sunt oameni din domeniu, cu ani serioși de experiență, pregătire și cunoștințe relevante pentru posturile pe care le ocupau. Cei care au fost puși în locul lor sunt complet nepregătiți pentru atribuțiile care presupun ocuparea unei astfel de funcții, principala lor recomandare fiind apartenența la partidele care au făcut numirile: Vlad Bontea din partea PSD și Pavel Popescu din partea PNL, ambii fiind actuali sau foști deputați.
Nu e nici prima astfel de numire, în răspăr cu bunul-simț și nevoia de oameni cu competențe reale pe aceste posturi. Tot recent, aceleași partide, din aceeași majoritate parlamentară, au numit Președinte peste aceeași autoritate de reglementare pe Valeriu Zgonea, fostul președinte al Camerei Deputaților din partea PSD. Această numire a fost făcută în ciuda faptului că partenera de viață a demnitarului lucrează, și ea, în instituție. Aceasta îi este acum consilier de specialitate și, mare atenție, persoană responsabilă cu protejarea avertizorilor de integritate în cadrul instituției pe care dl. Zgonea o conduce.
Un alt contraexemplu notoriu este chiar omul pus în fruntea ministerului care se ocupă de digitalizare: Bogdan Ivan. Un om care are tot atâta legătură cu domeniul pe care-l gestionează precum are pisica cu lătratul. A ocupat doar două poziții în scurta sa carieră, ambele în administrație, ambele de nivel cel mult intermediar. Dacă ne uităm extrem de atenți la CV-ul domniei sale găsim, poate, o fărâmă de legătură cu ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării: este doctorand sub președintele Consiliului Național al Partidului Social Democrat, Vasile Dâncu.
Plaga numirilor politice afectează atât instituțiile din vârful piramidei cât și cele de mai jos, cum este Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR). Tot PSD și PNL. Tot oameni fără experiență relevantă. Tot funcții de înaltă responsabilitate, de care depinde parcursul proiectelor de digitalizare pe care Statul ar trebui să le implementeze. Partidele de la guvernare au hotărât că cele mai bune persoane pentru a ocupa funcțiile de vicepreședinți ADR sunt Maria Chivu, din partea PSD și Andrei Niculae din partea PNL - doi tineri care, pe piața liberă a muncii, cel mai probabil că ar fi fost evaluați ca fiind la nivel junior. Nu contestă nimeni dorința lor de muncă și potențialul pe care îl pot avea în timp, dar să pui, în esență niște copii, pe niște funcții atât de importante înseamnă că, în primul rând, îți bați joc de instituția în cadrul căreia aceștia vor activa și, în al doilea rând, îți bați joc de ei, pentru că le pui în spate ceva ce nu pot duce fără să fie purtați pe brațe de profesioniștii din instituție, profesioniști care vor trebui, bineînțeles, să le raporteze noilor vicepreședinți.
Ca să fac o comparație cu ceva similar în mediul privat, toate cazurile prezentate mai sus s-ar putea explica astfel: lucrezi de zece, cincisprezece ani în companie, ești expert în domeniul tău, iar într-o bună zi, conducerea decide să aducă fiul/fratele/prietenul CEO-ului, care nu are deloc pregătire sau experiență relevantă pentru industria în care activează compania, și îl pune șef peste tine. De acum nu doar că trebuie să îți faci treaba ta, dar mai trebuie și să te asiguri, pe cât posibil, că noul șef nu face ceva stupid care să genereze daune pentru companie. Sau te resemnezi și îți cauți un alt loc de muncă. Cam la asta se rezumă nivelul de politizare la care s-a ajuns în Statul românesc.
Mă tem că România nu-și va depăși prea curând performanțele modeste în domeniul digitalizării. Nu cât timp instituțiile cheie sunt căpușate și folosite de cei care guvernează ca pe o pușculiță de partid, un loc în care să-și parcheze pilele și cunoștințele cărora vor să le asigure un loc de muncă bine plătit. Singura soluție este decuplarea intereselor partinice de partea tehnică, de implementare. Pe scurt: normalitate.
