Războiul de agresiune declanșat de Rusia asupra Ucrainei a deschis inevitabil calea unor comparații din istorie. S-au făcut analogii între Putin și Hitler, între Germania și Rusia. Unele dintre ele sunt forțate, altele mai reușite, dar cert este că nu ne putem feri de asemenea comparații, nu putem să ne facem că nu vedem similitudini care ne îngrijorează pe toți.
Cum am putea omite declarațiile mincinoase ale oficialilor ruși de dinainte de 24 februarie că nu se pregătesc de război? Dar declarațiile excesiv de obraznice și agresive ale liderilor de la Kremlin? Naziștii au procedat la fel în fiecare caz. Sau - de ce nu? - cum să nu comparăm programul accelerat de înarmare al naziștilor cu permanenta suplimentare de buget pentru dotarea armatei la care a recurs Rusia de la venirea la putere a lui Putin? Nici nu pot fi trecute cu vederea atrocitățile, crimele gratuite, gropile comune - toate te trimit involuntar cu gândul la traumele lăsate în urmă de naziști în cel de-al doilea război mondial. Chiar modurile în care reacționează unii lideri „împăciuitoriști”, care caută cu disperare o cale diplomatică și în aceste momente în care negocierile au eșuat pentru moment ne trimit cu gândul la liderii Neville Chamberlain și Lord Halifax care au încercat o apropiere, un dialog sau chiar o „cădere la pace” cu Hitler în 1939.
Cunoscând bine istoria celui de-al doilea război mondial nu putem să nu observăm aceste asemănări îngrijorătoare dar, în același timp, ar fi greșit să punem semnul egal între cele două evenimente istorice. Putem găsi tot atât de multe diferențe pe cât de multe asemănări cele două momente istorice sau între cei doi dictatori (Putin și Hitler). Oricum, asemănările sunt de natură să ne pună în gardă și, în plus, este bine să vedem similitudinile între acte izolate, chiar dacă importante și să nu cădem în păcatul de a generaliza și de a dezistoriciza, de a ignora forțele contextului.
Despre o altă asemănare putem vorbi acum, după vizita surpriză a lui Volodimir Zelenski la Washington și discursul său din Congresul american. Această călătorie a președintelui ucrainean în capitala SUA este un puternic semnal simbolic prin care se arată rolul pe care îl are Joe Biden în resuscitarea alianței occidentale care a funcționat atâta timp cât a reprezentat un baraj la adresa expansiunii Uniunii Sovietice. Nu s-au lăsat așteptate trimiterile la vizita premierului britanic Winston Churchill din SUA din 26 decembrie 1941, la foarte scurt timp după atacul japonez de la Pearl Harbour. Acea vizită de Crăciun a configurat relația dintre Statele Unite ale Americii și Europa occidentală care aveau să înfrângă nazismul și să construiască lumea democratică postbelică.
Discursul lui Volodimir Zelenski în fața Congresului american este cu certitudine o nouă bornă a luptei simbolice pentru libertate și democrație, a luptei directe împotriva unei agresiuni militare declanșată de Federația Rusă. Lupta simbolică pentru a câștiga mințile oamenilor - ideea că libertatea nu înseamnă slăbiciune sau ideea că dezbaterile libere nu înseamnă haos, ci înseamnă condițiile de bază pentru construcția unor societăți prospere și această prosperitate să se regăsească în viețile oamenilor. Președintele ucrainean a arătat încă o dată că această luptă de pe teritoriul țării sale împotriva unui colos militar nu este doar o bătălie locală, ci o luptă pentru valori într-o lume interconectată și interdependentă, prin urmare cei care trăiesc cu iluzia că dacă stau deoparte nu vor fi afectați de conflict în vreun fel se amăgesc singuri. Tiranii sunt flămânzi mereu după teritorii, forța are nevoie de un răspuns puternic pentru a-i opri, iar astfel de răspuns are Ucraina deja de peste 10 luni.
Acest discurs în fața Congresului american și al lumii este încărcat de toată simbolistica luptei pentru libertate, o luptă pe cât de grea și dureroasă, pe atât de necesară. Pentru că, așa cum bine a subliniat președintele ucrainean cu vocea răgușită, lupta nu se dă doar pentru ca noi să trăim mai bine, rezultatul acestei bătălii va determina în ce fel de lume vor trăi copiii și nepoții noștri și copiii acestora. Este poate dimensiunea cea mai sesizabilă a acestei invazii, este ușor să observăm acest lucru doar imaginându-ne cum va arăta viitorul dacă ar câștiga Rusia, cum omenirea ar ști de frica armelor și de absurdul forței brute care ar continua să încalce tratate sau promisiuni în funcție de mofturile dictatorilor de la Kremlin. Acest lucru nu se va întâmpla dacă vom rămâne uniți - a transmis Zelenski.
Genul acesta de discurs face parte din familia marilor speech-uri ale istoriei și cea mai la îndemână comparație este cu discursul lui Winston Churchill tot în fața Congresului american în acel Crăciun din 1941 despre care am amintit. Premierul britanic a făcut atunci o călătorie periculoasă - Zelenski i se aseamănă și la acest aspect - pentru a purta discuțiile practice privind continuarea războiului cu Germania nazistă și Japonia care tocmai lovise partea din flota americană care se afla la Pearl Harbour. Dar, mai presus de aspectele practice, vizita lui Churchill a fost un semnal ferm că țările libere și democratice formează o alianță care va ieși victorioasă.
La 81 de ani distanță, cele două discursuri din fața Congresului american reprezintă două acțiuni care simbolizează aceeași bătălie pentru libertate, aceeași unitate a țărilor cu valori democratice care ajung la concluzia că valorile și drepturile omului trebuie apărate și pe câmpul de luptă cu sacrificii, dar cu aceeași pasiune. Da, ajutorul american pentru armata ucraineană nu este o donație, așa cum nici ajutorul american din al doilea război mondial nu a fost act de caritate, acest ajutor reprezintă în fapt cea mai importantă investiție. O investiție în libertate și democrație.
