Este surprinzător pentru orice om rațional că atât de mulți locuitori ai acestei țări refuză vaccinarea.
Campania de vaccinare a început în forță cu o primă etapă care a vizat cadrele medicale, apoi a continuat românește cu persoane care activau în domenii considerate esențiale (între noi fie vorba, unele erau trase rău de păr, cum ar fi cadrele militare, ale Ministerului Afacerilor Interne, ale diferitelor servicii în rezervă sau în retragere, precum și membrii familiilor acestora).
Când erau multe cazuri raportate în diferitele țări ale Europei, iar în România nu prea erau cazuri, dacopații au emis teoria că românul este imun genetic și spiritual la acest virus.
Timpul ne-a demonstrat că propaganda și manipularea dacopată nu au nicio legătură cu știința, iar virusul ne-a invadat așa cum au făcut-o popoarele migratoare sau diferitele imperii de-a lungul istoriei.
Românul a rămas doar cu propriile teorii și idealuri, printre care și teoria că poporul român ar fi poporul ales (ignorând faptul că această sintagmă nu are nimic original, fiind împrumutată din Vechiul Testament în care se afirmă că evreii sunt poporul ales de Dumnezeu).
Până acum prognozele științifice nu prea au dat greș, iar valurile anunțate s-au făcut simțite și la noi, cu o intensitate mai mare sau mai mică.
Un nou val, al patrulea este anunțat de autoritățile medicale internaționale, naționale din tabăra puterii și naționale din tabăra opoziției (mai puțin AUR).
Deși aparent autoritățile naționale afirmă că știu ce au de făcut pentru a convinge populația să se vaccineze, în realitate observăm existența unor campanii similare celor de pe vremea Împușcatului, de genul ”nicio masă fără pește”, ”cei 3 R, recuperare, refolosire, recondiționare”, ”azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui” etc.
Industria creativă este interesată de premii, de campanii care să le aducă prestigiu în rândul cunoscătorilor și nu de rezultate efective.
”Ce conține vaccinul?”
Răspunsul pare o metaforă, care nu îi poate convinge decât pe cei care s-au vaccinat deja … Este mult prea abstract, nu activează frica din om, ci doar atinge la mare distanță speranța.
Oare oamenii, inclusiv politicienii chiar au respectat regulile impuse de autorități pe perioada pandemiei?
Oare nu le sunt promise oamenilor doar lucruri pe care cei mai mulți dintre noi deja le au?
Părinții și bunicii s-au văzut cu copiii și cu nepoții cam în toată perioada pandemiei (cu siguranță în mediul rural, dar nu numai).
Autoritățile se poartă cu mănuși, încercând să nu inducă panică în rândul populației. A fost pierdut un start, iar valul care va veni ne va prinde, ca de obicei, nepregătiți.
O populație obișnuită să fie dresată, care nu reacționează decât la bici și la zăhărel primește un test Pisa, iar tot ceea ce a ”învățat pe de rost” nu îi folosește la nimic pentru că nu înțelege cerința și nu știe să aplice în practică ceea ce a reținut pe de rost și fără niciun rost.
Românul s-a născut poet, dar nu compune poezie, ci doar recită versuri care au ritm și rimă, chiar dacă nu au sens, dar sună bine.
Probabil că autoritățile ar fi trebuit să atragă de partea lor mass media, chiar dacă ar fi trebuit să plătească pentru o campanie media de informare care să susțină în mod real vaccinarea.
Mult blamata campanie de informare din perioada pandemiei s-a dovedit a fi fost eficientă și-a atins scopul, chiar dacă au fost cârcotași care au afirmat că mass media privată nu trebuia să fie plătită pentru difuzarea spoturilor de interes public.
Probabil că autoritățile ar putea să atragă biserica în această campanie de vaccinare, chiar dacă ar trebui să pună în cutia milei câteva milioane pentru construcția Catedralei Mântuirii Neamului.
Autoritățile trebuie să identifice sensibilitățile reale ale fiecărei categorii de populație pe care dorește să o convingă și să acționeze machiavelic (scopul scuză mijloacele) pentru a-și atinge obiectivul.
Poate trebuie implicați în realizarea diferitelor concepte specialiști în domeniul antropologiei, sociologiei, psihologiei, religiei pentru ca fiecare și toți la un loc să identifice mesajul cel mai potrivit sau modalitatea cea mai eficientă care pot convinge grupul țintă vizat să își dorească imunizarea/vaccinarea.
Nu poți afirma că imunizarea se face și trecând prin boală, atâta timp cât riscurile asociate bolii sunt mult mai mari decât cele asociate vaccinării.
O astfel de afirmație, ca cea de mai sus, nu este de natură să impulsioneze vaccinarea, ci mai degrabă să activeze sindromul mioritic al acceptării destinului.
Mai bine să previi decât să tratezi.
Vorbim și gândim în sloganuri, dar nu le aplicăm în cazurile reale, ci doar le afirmăm.
Limbajul de lemn modern face victime - noi muncim nu gândim pare să fie sloganul la modă al politicienilor.
Indiferent dacă politicienii sunt la putere sau în opoziție, ei reprezintă același popor, aceiași oameni și atunci ar fi dezirabil să lucreze împreună pentru același ideal și nu să se lucreze unii pe alți, uneori să se șunteze între ei chiar cei aflați în același partid politic sau în aceeași coaliție care guvernează țara.
De prea multe ori politicienii iau decizii ”pe persoană fizică” în care sunt implicate destinele țării, orgoliul personal fiind mai presus de interesul național.
Oare de ce nu s-a constituit un grup de lucru comun, în care să fie implicați specialiști ai puterii și ai opoziției care să identifice cele mai bune soluții pentru atingerea unor obiective strategice, cum ar fi vaccinarea a 70% din populația eligibilă?
Din nefericire constatăm că politicienii nu fac altceva decât să aibă o atitudine meschină, urmărind, în funcție de tabără, fie culegerea tuturor laurilor, fie uciderea politică a adversarului, în acest joc fiind utilizate toate mijloacele după modelul machiavelic mai sus amintit, sigurul care pierde în mod real este cetățeanul simplu care rămâne debusolat în fața tuturor jocurilor politice și politicianiste dar și nevaccinat, și cu banii luați.
Ce e val, ca valul trece. Rămâne de văzut care vor fi pierderile și ce vom învăța sau dacă vom învăța ceva din aceste erori.
