Orizontul prinde contur și nu e deloc optimist. Cu o săptămână întârziere, avem stare de urgență în țară și prognoză oficială de recesiune în UE. Urgența medicală e dublată de tsunamiul economic gata să lovească. Ambele s-au acumulat de aproape trei luni, timp în care fuga de realitate și inadecvarea la gravitatea crescândă a situației au caracterizat atitudinea multor decidenți și anumitor cetățeni. Cu diferența esențială că liderii politici au obligația de a anticipa consecințele acțiunii ori inacțiunii lor.
Scriu aceste rânduri din perspectiva omului care tocmai a primit rezultatul testului pentru coronavirus: e negativ. Din tensiunea așteptării verdictului, am o singură concluzie: vă rog să stați acasă!
În aceste zile, izolarea este expresia supremă a generozității și solidarității între oameni. Viața nu mai poate să meargă înainte ca și cum nimic nu s-ar întâmpla. Pentru ca normalitatea să aibă o șansă, într-un viitor sper cât mai apropiat, e nevoie de acest efort pe care ființa socială din fiecare dintre noi trebuie să-l facă.
Instalarea Guvernului cu puteri depline și decretarea stării de urgență de către Președinte sunt pași necesari în acest context, dar reprezintă numai premisele salvării a ceea ce se poate salva. În materie de vieți omenești, în primul rând, și, apoi, în ceea ce privește locurile de muncă.
Războiul – termen tot mai utilizat, pe bună dreptate – se duce pe două fronturi: medical și economic. Acest război nu poate fi câștigat de nicio țară de una singură.
Dovadă stă cauza majoră pentru care Europa a devenit epicentrul pandemiei: lipsa de coordonare, la nivelul UE, a răspunsului la propagarea coronavirusului. Statele UE au pierdut timp prețios, împotmolindu-se în decizii pe cont propriu, cu un numitor comun păgubos: defazarea.
Înțelegem tardiv că se impunea, de acum o lună, oprirea comună și completă a legăturilor aeriene cu China. ”Proporționalitatea” măsurilor – atât de invocată până acum, în numele evitării unei ”băi de sânge în economie” – este responsabilă de victimele în rândul europenilor contaminați.
Măsurile drastice pe care le impune acutizarea situației vor avea efecte mult mai grave decât dacă se acționa preventiv. Ieri, comisarul european pentru Piața Internă a anunțat că UE va intra în recesiune din cauza pandemiei. Estimarea privind riscul de contractare a economiei Uniunii cu 2-2,5% în acest an reflectă, însă, doar o evaluare de etapă...
Dar catastrofa nu e o fatalitate. Nici cea sanitară, nici cea economică. Pentru asta, însă, se impun acțiuni de urgență bazate pe ceea ce ne lipsea tot mai mult în UE: solidaritatea. Și nu e o lozincă, ci o necesitate absolută.
O spune strigătul de revoltă al redactorului-șef adjunct al ziarului italian La Repubblica: Europa nu a făcut nimic pentru prevenirea molimei și nici pentru coordonarea reacției, apărându-le cetățenilor ca ”o entitate birocratică incapabilă de intervenții concrete”. Niciun medic, nicio mască, niciun spital de campanie din partea UE – acuză jurnalistul italian, în vreme ce putea fi pusă la punct producția comună de echipamente medicale de strictă necesitate.
Precizez că sănătatea ține de competența fiecărui stat. Dar această reacție disperată s-ar putea repeta în următoarele țări afectate de lipsa stocurilor vitale. Pe cont propriu, niciun stat din cele grav lovite nu va putea să-și salveze cetățenii și economia. Iar de alegerile și acțiunile de acum depinde și viitorul UE. Italia și cei care riscăm să-i călcăm pe urme avem nevoie de un plan comun de salvare de vieți omenești și de locuri de muncă.
Stoparea exporturilor de materiale medicale de către unele state din UE, mai ales dacă nu sunt amenințate de o mortalitate crescută, este expresia unui egoism național care se poate repercuta, pe termen mediu, asupra proiectului european.
În al doilea rând, fondurile deblocate de Comisia Europeană trebuie, în opinia mea, să fie dirijate prioritar spre susținerea, cu personal și echipamente, a sistemelor medicale în dificultate. Consider că e nevoie de constituirea, sub coordonare europeană, a unui corp de intervenție medicală de urgență, care să fie trimis în zonele cele mai afectate.
Implicarea NATO în acest sens este absolut necesară. Nu neapărat sub forma, lansată în discuție, a mobilizării membrilor NATO în numele articolului 5 referitor la apărarea comună, ci a unei solidarități transatlantice efective, în fața unui pericol major. Ar fi mult mai utilă o asemenea abordare, cred, decât critica Bruxelles-ului față de decizia SUA de a interzice zborurile spre și dinspre Europa.
Dar punerea între paranteze a Acordului Schengen - culminând cu recomandarea de ieri a președintei Comisiei Europene privind restricționarea călătoriilor în UE - nu face parte, de fapt, din aceeași serie de măsuri preventive?
Precedenta criză economică a putut fi stopată numai prin coordonarea eforturilor la nivel internațional. Suntem într-o stare de urgență sanitară, cu impact masiv în economia reală. Și nu toate statele pot să-și permită să acopere 75% din salariile angajaţilor din domeniul privat, pentru ca firmele afectate de măsurile anti-coronavirus să nu concedieze salariați, așa cum a anunțat ieri guvernul danez...
Însă flexibilizarea cadrului privind ajutoarele de stat și a cadrului bugetar european, anunțate vineri de Comisia Europeană, asigură condiții pentru măsurile de susținere a operatorilor economici afectați de Covid-19, permise de art. 8 din Anexa nr. 1 a Decretului privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.
Solicit, în acest context, Guvernului să plafoneze urgent prețurile la medicamente, alimente și utilități, pentru stoparea speculei, și să asigure, în coordonare cu sistemul bancar, posibilitatea suspendării plății tuturor creditelor.
Instituirea de către Comisia Europeană a unui răspuns coordonat pentru a contracara impactul economic al coronavirusului este – sper! - semnul trecerii de la improvizație, la acțiune coerentă.
Mi se pare încurajatoare, în această direcție, lansarea Inițiativei pentru investiții în răspunsul la coronavirus, care implică direcționarea sumei de 37 de miliarde de euro, în cadrul politicii de coeziune, pentru a lupta împotriva crizei. Din acești bani, 8 miliarde reprezintă prefinanțările neutilizate de statele membre pentru fondurile structurale. Comisia renunță, în acest an, să mai solicite rambursarea acestor sume.
Simultan, 1 miliard de euro a fost direcționat de la bugetul UE ca o garanție pentru Fondul European de Investiții pentru stimularea băncilor să furnizeze lichidități IMM-urilor. Iar 800 de milioane de euro se vor mobiliza pentru statele membre cele mai afectate, prin includerea crizelor de sănătate publică în domeniul de aplicare al Fondului de solidaritate al UE. Toate acestea sunt propuneri care urmează să fie adoptate de Consiliu și Parlamentul European.
Rămâne de văzut în ce mod vom putea lua putea rapid decizii, pentru că și forul europarlamentar a fost nevoit să-și suspende activitatea.
Sunt prime măsuri de acțiune. De consistența și eficiența a ceea ce va urma în acest plan depinde salvarea unei economii ce intră în paralizie generalizată.
Urgența absolută, însă, este salvarea de vieți omenești. Cât mai e timp.
