În paralel cu agresiunea militară nejustificată îndreptată împotriva Ucrainei, Rusia a desfășurat în ultimul an și o agresiune hibridă pe scară largă la adresa statelor care, în acord cu principiile dreptului internațional, au sprijinit poziția legitimă a Kievului sau și-au afirmat curajos opțiunea proeuropeană.
Din arsenalul utilizat de Kremlin în cadrul acestui război hibrid generalizat nu au lipsit șantajul energetic, instrumentalizarea migrației, atacurile cibernetice, dezinformarea, propaganda, tentativele de destabilizare politică și încercarea de a provoca sau acutiza conflicte sociale. Având în vedere eforturile depuse în ultimii ani de NATO și UE pentru a înțelege și contracara agresiunile hibride, precum și pentru a-și dezvolta reziliența, statele comunității europene și euroatlantice de valori au dovedit o capacitate remarcabilă de a reacționa rapid și flexibil – cu precădere în domeniul energetic și cibernetic. De asemenea, în ciuda tentativelor Moscovei de a genera breșe în voința statelor din Uniunea Europeană/NATO de a sprijini Ucraina, coeziunea politică euroatlantică a rămas ridicată.
Mai surprinzătoare – și evident admirabilă – s-a dovedit a fi tenacitatea cu care Republica Moldova a făcut față atacului hibrid multifațetat al Rusiei. Și asta pentru că la Chișinău intensitatea acestui atac a ajuns la apogeu – iar presiunea a fost suportată de un stat mic, care nu se afla (încă) în situația de a o gestiona alături de aliații din cadrul UE, prin mecanisme formale prestabilite prin tratatele Uniunii. Totuși, liderii din Republica Moldova nu și-au revizuit niciun moment opțiunea proeuropeană; dimpotrivă, decizia lor de a face parte din familia europeană a devenit mai categorică. Mai mult, în ciuda campaniilor insistente de dezinformare, suportul public pentru acestă direcție a rămas solid.
Având în vedere acest efort remarcabil al societății din Republica Moldova, Chișinăul s-a bucurat și se va bucura în continuare de un sprijin categoric din partea comunității euroatlantice și a principalului său partener din cadrul acesteia, România. Suportul economic generat prin „Platforma de Sprijin pentru Republica Moldova" (o inițiativă a ministrului român de Externe de anul trecut, împreună cu omologii din Germania şi Franţa) sau ajutorul oferit de București pentru asigurarea unui necesar de energie de aproape 90% în perioada critică a iernii trecute reprezintă doar două exemple în acest sens.
În aceeași categorie – a măsurilor strategice propuse cu succes de România în sprijinul Republicii Moldova – trebuie să înscriem, de ieri, și Regimul de sancțiuni pentru contracararea acțiunilor de destabilizare la adresa Republicii Moldova și a ordinii sale constituționale. Acesta tocmai a primit, la Luxemburg, acordul politic unanim în cadrul Consiliul Afaceri Externe (CAE), după ce fusese propus de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu cu numai două luni în urmă, pe 20 februarie, tot la CAE (este, nota bene, cel mai rapid regim de sancțiuni adoptat vreodată de Uniunea Europeană!). Noul regim de sancțiuni va ajuta Chișinăul să combată acțiunile de destabilizare prin interdicții de intrare în țară și/sau înghețarea bunurilor/conturilor. Sub incidența sancțiunilor pot intra: obstrucționarea sau subminarea procesului politic, inclusiv prin obstrucționarea sau subminarea gravă a organizării alegerilor, încercarea de destabilizare sau răsturnarea ordinii constituționale; plănuirea, coordonarea, implicarea directă sau indirectă, sprijinirea sau facilitarea în orice mod a demonstrațiilor violente sau a altor acte de violență; abaterea financiară gravă privind fonduri publice și export neautorizat de capital
De exemplu, analizele convergente ale experților în reziliență societală arată că protestele împotriva guvernului pro-occidental din Republica Moldova au fost sponsorizate pe rețelele de socializare și în alte tipuri de media de Ilan Shor, unul dintre cei care pot fi vizați acum de sancțiuni. Marea corupție ar putea fi o altă direcție importantă de intervenție. Trebuie spus că diplomații români lucrează deja cu autoritățile de la Chișinău pentru a stabili propuneri potențiale vizând astfel de sancțiuni și pentru a pregăti dovezile aferente lor. Pe lângă relația sa specială cu Republica Moldova, România sprijină acest proces și pentru că el garantează nemijlocit siguranța frontierei noastre estice – reziliența și vocația europeană a Ucrainei și Moldovei oferă inclusiv țării noastre perspective optimizate de securitate în contextul noului val de expansionism al Rusiei.
Merită remarcat faptul că, în același context al Consiliul Afaceri Externe (CAE) de la Luxembrug, a fost adoptată și decizia de creare a Misiunii civile de Parteneriat UE în Republica Moldova (EUPM), un alt demers susținut de România, care asigură prima misiune civilă a UE în Republica Moldova și va funcționa pentru o perioadă inițială de doi ani. Plasată sub umbrela Politicii de Securitate și Apărare Comune a Uniunii, Misiunea va urmări creșterea rezilienţei Republicii Moldova la ameninţări hibride, securitatea sa cibernetică sau consolidarea structurilor de gestionare a crizelor axate pe securitatea internă.
Sunt două modele de suport real și rapid pe care, grației deciziei sale neabătute de a-și urmări parcursul european, regimul reformist de la Chișinău le-a obținut din partea Uniunii Europeane, cu solidaritatea și sustinerea masivă a Bucureștiului. Cu un astfel de sprijin pe deplin meritat Republica Moldova se poate transforma, în ciuda unor pronosticuri inițial rezervate, într-o poveste de succes a modernizării și integrării europene
