Examenele din vara aceasta au scos la iveală nu doar ratele de promovare umflate prin neprezentare, dar și cine a picat cu adevărat testul: sistemul de educație din România.
Pierdem jumătate din fiecare generație. E ca și cum dintr-o sală de clasă rândurile de la geam nu mai ajung până la BAC.
Munca și eforturile copiilor care au promovat sunt lăudabile, la fel și performanța fiecăruia, dar degeaba Ministerul se laudă că mulți au trecut, când și mai mulți au absentat de la examen.
Din 221.000 de copii născuți în generația care săptămâna trecută a dat examenele de Bacalaureat, doar 87.226 au promovat. Mai grav este însă că 100.000 nici nu au mai ajuns să se înscrie. Deloc.
Tot 100.000 de lucrători non-UE aducem în fiecare an în țară, contingentul aprobat de Guvern pentru lucrători străini, iar deficitul de resursă umană estimat de mediul privat este dublu. Și în roluri cu calificare mai joasă (dar tot măcar zece clase, inclusiv în construcții), și în roluri de pregătire mai înaltă (unde e nevoie cel puțin de BAC-ul luat), deși am avea aici oameni dacă i-am pregăti să nu se piardă pe drum. Rata șomajului în rândul absolvenţilor învăţământului scăzut şi mediu a fost de 14,2%, respectiv 5,2%. Rata şomajului a fost de doar 1,7% în cazul persoanelor cu studii superioare.
Cauza nu a fost lipsa resurselor, deși educația rămâne subfinanțată, cu doar 6.834 de lei/an/pe elev cost standard, căci în toți acești 18 ani de viață ai copiilor România a avut acces la fondurile europene și la cele de preaderare, dar ele au fost parțial irosite. Sunt copii care au petrecut tot liceul sub egida „României Educate", slogan de afiș, când în realitate nici naveta nu o aveau decontată integral. Anul trecut mi-a scris o profesoară din orașul meu natal, Târgoviște, că avea două surori dintr-un sat apropiat care veneau pe rând la liceu, pentru că nu își permiteau părinții mereu, din salariul minim, costul a patru bilete pe zi, iar în noile legi ale Educației ne-a fost refuzat amendamentul de plată a transportului de consiliul județean, a rămas că pun părinții bani și îi recuperează, dacă, cândva.
Dacă mai crede cineva că este vina copiilor, dovada clară că nu este așa este că avem 53 de licee, 53!!, unde nu a promovat niciun elev.
Iar situația nu dă semne de îmbunătățire, dacă nu facem reformele necesare să susținem fiecare copil în școală și unde familia nu are resurse și să adaptăm educația la o piață a muncii mult în viitor deja.
Veștile nu sunt mai bune nici dacă ne uităm la cei care au dat evaluarea națională săptămâna trecută, ca să intre la licee unde se va preda la multe materii după manuale aprobate înainte ca ei să se fi născut (da, în 2004, când te conectai la internet prin cablu de telefon și noi nu eram în UE - ambele informații găsite rătăcite încă prin manuale).
Și aici, România a pierdut până la evaluarea națională peste 60.000 de copii, iar pentru cei 15.500 care erau clasa a VII-a, dar nu s-au prezentat la examen, Ministerul a dat un comunicat sec că aceștia „fie nu au promovat clasa a VIII-a, fie nu doresc să susțină Evaluarea Națională".
Când i-a pierdut pe drum? An de an. Din generația lor, 36.000 de copii nici măcar nu au ajuns să pună stiloul în mână la școală. Ei nu mai apar înscriși la clasa pregătitoare, deși nu toți sunt plecați din țară. Legea obligă autoritățile să se asigure cu familia că sunt înscriși și ajutați, dar ajutorul adesea e pe hârtie - de la ONG-uri sau de la oameni cu har care nu pot compensa mereu ceea ce nu face statul. Uneori, când acești copii sunt găsiți, sunt prea măricei să se înscrie și ajung la a doua șansă cu adulții, seara, unde nu se fac grupe destule și nu se potrivește nicicum unor copii, mai ales dacă vorbim despre fete.
Pentru mii dintre acești copii, ajutorul nu a venit de nicăieri la timp. Sistemul nu i-a înscris, asistența socială nu îi are decât rar în evidență, statul îi tratează ca invizibili și raportează rate mai mari de promovare în lipsa lor. Sistemul câștigă pe termen scurt iluzia performanței, copiii și România pierd..
Dacă din maternitate au plecat 100, până la clasa pregătitoare s-au pierdut 15 dintre ei. Dintr-o generație întreagă, 36.000 de copii nu au ajuns să pună stiloul în mână la școală.
De la clasa pregătitoare până la evaluarea națională, mai rămân doar 59 și la liceu în clasa a XII-a ajung doar 59 să se înscrie la BAC. Din care, da, abia aici ajungem la informația dată de Minister că promovează 72,8%, de fapt doar 42 din cei 100 din generația celor care au 18 ani acum. Facultate vor face doar 23 dintre ei.
Prin continuarea studiilor, elevii au acces la o gamă largă de oportunități, iar cu cât continuă să învețe, cu atât își pot deschide ușile către opțiuni de carieră mai variate și pot accesa niveluri de educație superioară, cum ar fi universitatea. La școală, elevii au ocazia de a-și dezvolta abilități de comunicare, gândire critică, rezolvare de probleme, colaborare și multe altele. Aceste competențe sunt esențiale pentru a reuși în lumea de mâine și pentru a se adapta într-o societate în continuă schimbare.
De asemenea, educația are o corelație puternică cu stabilitatea financiară pe termen lung. După cum arată și cifrele INS, persoanele care au absolvit școala au tendința de a avea salarii mai mari și oportunități mai mari de angajare.
Nu în ultimul rând, școala este foarte importantă pentru creșterea încrederii în sine, pentru a-și descoperi potențialul și a ajunge la cea mai bună variantă a lor. De a interacționa cu alți elevi și de a-și forma relații sociale.
Ce soluții sunt? O parte dintre ele le-am finanțat din PNRR în 2021 și se fac deja proiecte în primării, școli și universități:
Listă refome
Surse:
Rapoartele INS privind demografia în România, perioada 2004, 2005
Rapoartele Ministerului Educației - Raportul privind starea învățământului preuniversitar din România
Eurostat - Raportul asupra educației terțiare -
