Cu siguranță, anul 2022 este unul dificil din punct de vedere economic în toate țările, un an în care miniștrii au ocazia sa-și arate priceperea sau nepriceperea, în cazul de față.
Marea provocare a guvernelor a fost să găsească soluții pentru a tempera creșterea prețurilor la materii prime și materiale, să găsească soluții rapide pentru scurtarea lanțurilor de producție, pentru continuitatea livrărilor, pentru sprijinirea cererii în condițiile creșterii rapide a prețurilor de bază, propagarea către toate prețurile din economie, inclusiv prețul banilor – rata dobânzii și cursul de schimb.
Guvernele au încercat o combinație de măsuri pe termen scurt și termen lung - de protejare imediată a persoanelor cu venituri mici, temperarea creșterii prețurilor la energie pentru a evita efecte negative în lanț, dar și investiții în facilități de producție, în special producție de echipamente pentru noile tehnologii și energie verde, producție și stocare.
Germania a lansat o legislație pentru accelerarea investițiilor încă din 2020, Ungaria și Polonia a avut campanii serioase de atragere de investiții străine, inclusiv prin scheme de ajutor de stat, recent SUA au votat o lege importantă pentru reducerea inflației. Prin această lege, promulgată de președintele Joe Biden pe 16 august, SUA vin cu măsuri pe termen scurt, mediu și lung de reducere a inflației, reunite într-un pachet în valoare de 700 de miliarde de dolari, care vizează reducerea datoriei publice, investiții în energie verde și reducerea unor costuri, inclusiv în domeniul sănătății. Democrații americani spun că va ajuta la combaterea inflației prin reducerea deficitului federal, opinie împărtășită și de agențiile de rating și de economiștii independenți, chiar dacă rezultatele nu se vor vedea imediat.
Dincolo de presiunea prețurilor la materii prime, a războiului, a prognozei de creștere economică în scădere conform FMI și a incertitudinilor la nivel internațional, România se confruntă cu un dezechilibru extern semnificativ printr-un deficit de cont curent de top (-7% din PIB prognoza pentru 2022) și o procedură de deficit excesiv în derulare de dinainte de pandemie. În practica dezechilibrelor macroeconomice și în Procedura privind Dezechilibrele Macroeconomice a Comisiei Europene, un deficit de cont curent de peste 4% din PIB este considerat problematic, pentru că pune presiune pe cursul de schimb și arată o deficiență cronică a ofertei interne. În tot acest context, Guvernul României vine cu o rectificare elvețiană – totul e roz, bine și frumos!
Cadrul macroeconomic devine mai realist, astfel că Guvernul reduce prognoza de creștere economică la 3,5%, față de 4,6% cât a fost la bugetul inițial, iar deflatorul PIB crește de la 5.8% la 12,2%. Valoare nominală a PIB este estimată la 1.372,5 miliarde de lei față de 1.317,3 miliarde lei cât s-a avut în vedere la bugetul inițial. Trebuie să spunem că această creștere a PIB cu circa 50 de miliarde este preponderent efectul inflației. Deficitul bugetului general consolidat se menține ca procent în PIB la 5,84% din PIB, iar ca valoare nominală crește de la 76,9 miliarde de lei la 80,1 miliarde de lei. Conform estimărilor Consiliului Fiscal, deficitul bugetar ar putea ajunge la 7% din PIB, deoarece unele cheltuieli au fost subestimate, în special cele pentru plafonarea prețurilor la energie electrică și gaze naturale, iar unele venituri au fost supraestimate.
Dacă luăm la bani mărunți cifrele din rectificare, optimismul și triumfalismul se reduc la zero, chiar intră pe minus. Astfel, observăm că prima rectificare, cea care crește PIB, venituri, cheltuieli, investiții, iar oamenii primesc luna de pe cer, nu este chiar așa. De fapt, cele cca 30 de miliarde în plus la venituri sunt mișcări de bani, încasări din prețuri mai mari și din taxele și impozitele mărite de la 1 august, o măsură profund nepotrivită contextului economic național și internațional, dovadă că alte țări nu au recurs la asemenea măsuri prociclice.
Rectificarea confirmă îngrijorările inițiale, de la aprobarea bugetului, cum că unele cheltuieli fuseseră subestimate pentru a da bine în poza inițială. Astfel, cheltuielile cu salariile în sectorul public se majorează cu 2.8 miliarde de lei, cheltuielile pentru sectorul de sănătate – medicamente și servicii medicale – se majorează tot cu 2.8 miliarde de lei, cheltuielile cu dobânzile plătite de statul român pentru finanțarea datoriei publice se majorează cu 4.4 miliarde de lei, ceea ce reflectă și „performanța” Guvernului de a se împrumuta la cele mai mari costuri din UE. Asistența socială primește aproape 11 miliarde de lei, concediile medicale subfinanțate inițial (+2,5 mld lei), sprijin one-off în luna iulie în cazul pensiilor mai mici sau egale cu 2.000 de lei (+2,3 mld. lei), suplimentarea sumelor pentru compensarea prețurilor la energie electrică și gaze naturale (+1,5 mld. lei), respectiv suplimentarea sumelor pentru plata pensiilor militare de stat (+0,4 mld. lei). Nerealismul bugetului inițial și lipsa viziunii și acțiunii economice au condus la aceste costuri copleșitoare cu finanțarea datoriei publice, deoarece finanțatorii înțeleg economie și nu se lasă prostiți de declarații pline de emfază și punctaje de la partid declamate în emisiuni TV. Ghinion.
Dintre cele aproape 34 de miliarde de le în plus pe cheltuieli, numai 3.2 miliarde de lei merge către investiții, pentru a păstra procentul de investiți raportat la PIB de 6,7%, sub ținta declarată de PNL de 7%. Fondul de rezervă primește un miliard, bani ce pot fi folosiți în mod netransparent pentru prietenii politici. Între atâtea miliarde, Guvernul a găsit 147 de milioane de lei pentru finanțarea programului de masă caldă în școli, program inițiat prin OUG 72/2016 și continuat prin OUG nr.105/2022 privind aprobarea continuării programului-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din 300 de unități de învățământ preuniversitar de stat. Extinderea programului la toate școlile din România ar costa circa 3,5 miliarde de lei și ar fi cea mai bună metodă de reducere a abandonului școlar, de asigurare a unui aport caloric corespunzător pentru copii, ar fi normalitatea din statele europene adusă și în România.
Dar marea problemă a bugetului României și a rectificării o reprezintă schema de plafonare a prețurilor la energie electrică si gaze naturale, în special pentru consumatorii non-casnici. Prin OUG 27, Guvernul a adoptat o schemă foarte generoasă de plafonare a prețului la energie electrică și gaze naturale, dar care schemă este suportată de... furnizori! Adică Guvernul cere unor firme să plătească consumul populației și agenților economici, cu speranța că Guvernul va plăti, vreodată, o sumă neclară. Conform unei evaluări cvasi-secrete a ANRE, această schemă ar costa peste 30 de miliarde de lei, dovadă ca ministrul liberal al Energiei a cerut 31 de miliarde de lei la rectificare, dar ministrul social-democrat al Finanțelor i-a acordat numai 2,5 miliarde de lei. Ministrul PSD-ist al Finanțelor zice că suma ar fi de câteva miliarde, dar nu ne explică de unde provine diferența – din preț sau din cantități. Dacă n-ar fi de plâns, chiar ar fi de râs. Din datele OPCOM si BRM, pare că producătorii au cerut prețuri exagerate, deși ele nu se reflectă în încasările statului din suprataxarea producătorilor de energie electrică. Dar cireașa de pe tort (pentru că sunt un om optimist, am evitat expresia „bomboana de pe colivă”) a venit odată cu declarația premierului liberal care a cerut, după nouă luni de guvernare în plină criză energetică, o analiză asupra sectorului energetic! Impresionant!
Și, ca în orice scenariu de manipulare, a apărut și dușmanul poporului, respectiv traderul din energie care a escrocat o țară întreagă și se hrănește cu îngrijorarea și sărăcia românului. Dacă acești traderi speculatori există, de ce nu i-a supraimpozitat Guvernul și a preferat să stea cu mâinile în sân timp de nouă luni?
Ah, să nu uit, obsesia că este o rectificare pozitivă, adică veniturile sunt mai mari și cheltuielile mai mici decât cele prognozate. Da, dar veniturile au crescut în special din cauza inflației, adică fiecare dintre noi a contribuit prin plata unor prețuri și taxe și impozite mai mari, iar economia la cheltuieli s-a produs prin slaba executare a investițiilor. Numai 30% din investiții au fost efectuate până la jumătatea anului! Mai mult, la rectificare, cheltuielile au crescut mai mult decât veniturile. Pozitiv, da?
