Mobilizarea tinerilor împotriva antivaxerilor
S-a întors rujeola. În Europa și în Statele Unite a crescut numărul de cazuri de rujeolă (boală care dispăruse practic de decenii), în condițiile în care în 2017 s-au raportat la nivel global 110.000 de decese. Copiii cărora li s-a refuzat intenționat vaccinarea sunt principalele victime ale acestei epidemii.
Activismul anti-vaccinare există de când există și vaccinarea. Însă fenomenul a cunoscut un avânt spectaculos după 1998, când, într-un caz celebru de „fake news” din medicină, Andrew Wakefield și alți co-autori au publicat o lucrare în The Lancet, o publicație medicală de prestigiu, în care afirmau că au descoperit o legătură între autism și vaccinul împotriva rujeolei, a oreionului și a rubeolei (MMR). O investigație ulterioară amănunțită a demonstrat că lucrarea respectivă era în întregime falsă. Din păcate, până să fie retrasă de The Lancet, în 2010, lucrarea a reușit să dea un nou suflu mișcării anti-vaccinare și a alimentat neîncrederea în vaccinul MMR și scăderea vaccinărilor. Reacția nu s-a limitat la vaccinul MMR. Au început să circule afirmații nefondate despre presupuse efecte negative ale altor vaccinuri pe website-uri, bloguri și pe rețelele sociale. Pentru multă lume, aceste afirmații au avut mai multă greutate decât dovezile științifice, sfaturile experților din medicină sau recomandările autorităților responsabile cu sănătatea publică care, susțin activiștii anti-vaccin, sunt distorsionate de conflictele de interese, în ciuda reglementărilor stricte din domeniu.
Deficitul apărut în acoperirea vaccinală are acum efecte serioase. În SUA și în multe țări europene, acoperirea vaccinală este acum insuficientă pentru a susține așa-numita „imunitate de grup”, efect care se obține atunci când un procent suficient de mare din populație este vaccinată (peste 90% în cazul rujeolei) iar lanțul de transmitere al bolii este întrerupt. Imunitatea de grup îi protejează pe cei care nu sunt încă vaccinați sau nu pot fi imunizați din motive medicale serioase, cum este cazul pacienților cu imunitate scăzută. În acest sens, vaccinarea nu e doar despre bunăstarea personală, ci este un act de solidaritate socială. Din acest motiv tot mai multe guverne concep moduri de a convinge părinții să-și vaccineze copiii. Mai multe state din SUA și din Europa - cel mai recent Italia și Franța - au adoptat legi care instituie obligativitatea anumitor vaccinuri și interzic copiilor nevaccinați să fie înscriși la creșe și grădinițe.
Australia a mers chiar mai departe. Pe lângă interdicția de înscriere a copiilor nevaccinați la grădiniță, această țară a introdus și oprirea plății alocațiilor pentru copii pentru părinții care nu-și vaccinează copiii. Măsura este aplicată cu strictețe. Nu există excepții pentru familiile care se opun vaccinării pe motive religioase sau filozofice.
Acest stimulent financiar a îmbunătățit ratele de vaccinare însă doar într-o mică măsură. Din decembrie 2015 (momentul introducerii acestei măsuri) până în martie 2017, rata de imunizare a copiilor de un an a crescut cu aproximativ unu la sută. Mii de copii rămân nevaccinați chiar dacă părinților li se taie din alocațiile de la guvern. Este clar că vaccinarea obligatorie nu va fi deajuns pentru a restabili și a menține acoperirea vaccinală pe termen lung.
Cheia o reprezintă educația, în special pentru tineri. Programele educaționale care se concentrează pe beneficiile imunizării se adresează în general părinților și cadrelor medicale. Dar tinerii pot juca un rol esențial în procesul de inversare a tendinței de respingere a vaccinării. Discuțiile despre utilizarea vaccinului împotriva virusului Papiloma uman (HPV) - cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală - ar putea reprezenta o oportunitate importantă. HPV, care de obicei se contactează în adolescență sau în prima parte a maturității, este responsabil pentru majoritatea tumorilor colului uterin la femei și pentru multe dintre tumorile orofaringiene la bărbați. Dar, din 2006, există vaccinuri sigure și eficiente împotriva HPV care pot preveni peste 300.000 de decese în fiecare an. În acest moment, vaccinurile HPV se recomandă să fie administrate fetelor și băieților pre-adolescenți. Dar rata de imunizare globală împotriva HPV nu este suficientă pentru obținerea imunității de grup din cauza opoziției din partea părinților. Din acest motiv, educația trebuie să țintească și adolescenții care să devină devină astfel susținători ai vaccinării.
Adolescenții sunt perfect capabili să înțeleagă importanța vaccinării anti-HPV pentru ei, pentru partenerii sexuali și pentru comunitate. De fapt, aceasta este perioada din viața cuiva în care se formează credințele și atitudinile față de sănătate. Tinerii au nevoie doar de informație corectă livrată eficient, prin programe educaționale care să treacă dincolo de metodele tradiționale de învățare și să utilizeze benzi desenate, jocuri, rețele de socializare și alte tehnologii digitale. Pentru a fi credibile și eficiente, aceste inițiative trebuie să rămână independente de producătorii de vaccinuri și de organizațiile de lobby. Stimularea tinerilor să ia decizii în cunoștință de cauză și să discute despre vaccinul anti-HPV cu părinții ar putea să conducă la un grad mai mare de acceptare a altor mijloace de imunizare salvatoare de vieți.
Eficacitatea programelor de imunizare este un factor determinant pentru sănătate iar o schimbare de acest tip ar putea fi un succes major pentru sănătatea publică. În lupta pentru combaterea schimbărilor climatice sau, în SUA, pentru controlul armelor, mișcări ale tinerilor reușesc deja să modifice mentalitățile și să influențeze agenda politică. Este momentul ca tinerii să se mobilizeze acum și pentru eliminarea rezistenței față de vaccinare, pentru ca boli precum rujeola să rămână doar o amintire.
