Marea remaniere. Efectul celor 3 premieri și 57 de miniștri

Zilele acestea, pentru a câta oară în ultimul an și zece luni?, se poartă iar negocieri în PSD, se plătesc polițe răzvrătiților, se fac promisiuni cu duiumul și se tranzacționează portofolii de ministru contra susținerii totale a liderului Liviu Dragnea. Rezultatul acestor frământări va fi validat la Comitetul Executiv al PSD care va avea loc, cel mai probabil, miercuri, dar numele viitorilor miniștri par să conteze prea puțin spre deloc. După patru premieri propuși și 60 de membri ai Guvernului perindați prin Palatul Victoria nu cred că își mai face cineva iluzii că Liviu Dragnea face numiri sau revocări cu gândul la bunul mers al țării și la programul de guvernare, dovedit deja a fi doar o fumigenă pentru a ascunde adevăratele ținte urmărite șeful PSD și apropiații săi.

„Acest nivel de încredere, acest procent, acest număr de mandate pe care l-am obținut datorită votului de duminică ne obligă să abordăm cu toată seriozitatea și responsabilitatea guvernarea. (...) Tot ceea ce am promis și am prezentat, fără excepție, în timpul campaniei electorale va fi respectat la virgulă. Orice măsură, orice cifră, orice acțiune care a fost prezentată și prinsă în programul nostru de guvernare va fi respectată fără niciun fel de ezitare”, declara Liviu Dragnea, pe 15 decembrie 2016, la scurt timp după ce Biroul Electoral Central prezenta rezultatele finale ale alegerilor parlamentare și, implicit, consemna victoria PSD la urne. Întrebat dacă PSD și ALDE au deja formulată o listă cu miniștri, șeful PSD răspundea: „Sunt aceiași oameni care au lucrat împreună cu mine la programul de guvernare prezentat în campanie. Ei știu de la început, au știut de atunci că după ce vom finaliza programul de guvernare vom face și actele normative necesare ca proiect pentru a se adopta imediat. Sunt aceiași!”. Apoi, pe 4 ianuarie 2017, înainte ca majoritatea PSD-ALDE să valideze Cabinetul Grindeanu, Liviu Dragnea declara: „Acest guvern este un guvern al efortului și al responsabilității, este un guvern al îndrăznelii, îndrăzneala de a crede că România poate deveni o țară în care drepturile fundamentale să fie respectate, o țară prosperă, cu o democrație consolidată, o țară fără birocrație și fără umilințe”.

Ce s-a ales din toate acestea? După patru premieri propuși - Sevil Shhaideh, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă, ultimii trei și învestiți de majoritatea PSD-ALDE, cu voturile UDMR și ale minorităților naționale - bilanțul arată așa:

- Cabinetul Sorin Grindeanu a guvernat cinci luni și ceva (4 ianuarie - 29 iunie 2017), până când a fost dat jos prin moțiune de cenzură inițiată chiar de PSD.

- Cabinetul Mihai Tudose a guvernat șase luni și ceva (29 iunie 2017 - 16 ianuarie 2018), până când premierul a demisionat, ca urmare a retragerii sprijinului politic de către conducerea PSD.

- Cabinetul Viorica Dăncilă guvernează de nouă luni doar pentru că premierul s-a dovedit atât de ascultător și de loial încât nici măcar nu răspunde întrebărilor jurnaliștilor dacă nu primește aprobare de la șeful de partid.

În total, cu girul lui Liviu Dragnea și al lui Călin Popescu Tăriceanu, România a avut într-un an și zece luni nu mai puțin de trei premieri și 57 de miniștri.

O privire pe componența celor trei guverne creionează câteva concluzii interesante. Prima ar fi că miniștrii ALDE au fost cei mai stabili, chiar dacă nu au și performat. Și acum, de altfel, discuția privind remanierea se poartă la ALDE în aceiași termeni: Nu schimbăm pe nimeni. La PSD, în schimb, din cei 22 care au depus jurământ de credință în ianuarie 2017 doar trei mai sunt în Guvern: Carmen Dan, Petre Daea și Lia Olguța Vasilescu. Viorel Ștefan ar fi putut fi al patrulea, doar că nu și-a mai găsit locul în echipa Mihai Tudose, fiind sancționat temporar de Liviu Dragnea pentru că a îndrăznit să aibă opinii ușor diferite, inclusiv pe tema reducerii cheltuielilor bugetare pentru încadrarea în ținta de deficit.

O a doua concluzie este că la cârma unor domenii deosebit de importante s-au aflat într-un an și zece luni trei sau patru miniștri, dovadă a faptului că echipa guvernamentală PSD-ALDE nu a fost câtuși de puțin gândită pe criterii de performanță, ci a suferit ajustări în funcție de „simpatiile” de moment ale liderului social-democrat, de sancțiunile sau de recompensele pe care el le-a acordat baronilor care l-au susținut în momente cheie. Câteva exemple grăitoare:

- Finanțe: Viorel Ștefan, Ionuț Mișa, Eugen Teodorovici

- Apărare: Gabriel-Beniamin Leș, Adrian Țuțuianu, Mihai Fifor

- Educație: Pavel Năstase, Liviu Pop, Valentin Popa, Rovana Plumb (interimar)

- Fonduri Europene: Mihaela-Virginia Toader, Rovana Plumb, Marius Nica

- Transporturi: Alexandru-Răzvan Cuc, Felix Stroe, Lucian Șova

- Economie: Alexandru Petrescu, Mihai Tudose, Mihai Fifor, Gheorghe Șimon, Dănuț Andrușcă

- Mediul de Afaceri: Florin Jianu, Alexandru Petrescu, Ilan Laufer, Radu Oprea

Remanierea pe care o coace acum Liviu Dragnea se derulează după aceeași schemă. În primul rând, nu este vorba de o schimbare a echipei guvernamentale pe criterii de performanță, pentru că dacă ar fi fost așa, de mult ar fi trebuit să plece din Guvern (dacă tot „s-a produs” o eroare și au ajuns acolo) miniștri precum Dănuț Andrușcă și Ioana Bran. Despre primul, am aflat din înregistrările scurse în presă (AICI), că nici măcar colegii de partid nu au o părere bună, dar a contat mai mult că este propus de Ionel Arsene de la Neamț, unul dintre susținătorii fideli ai lui Liviu Dragnea. Al doilea ministru, al Tineretului și Sportului, s-a făcut remarcat public de abia când a încercat să justifice cei 25 de lei alocați zilnic pentru alimentația sportivilor prin dieta pe care aceștia trebuie să o țină. Iar Andrușcă și Bran nu sunt singurii care au strălucit prin absență.

De fapt, ca și dățile trecute, schimbarea deținătorilor unor portofolii ministeriale ține exclusiv de tactica bățului și a zăhărelului practicată de Liviu Dragnea. Ori de câte ori s-a coagulat în PSD o voce a contestatarilor, acesta i-a pedepsit pe răzvrătiți - acum sunt Gabriela Firea, Paul Stănescu, Mihai Fifor și Adrian Țuțuianu, în trecut au fost Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Victor Ponta și alții - și i-a recompensat pe fideli. De-a lungul timpului, unii dintre răzvrătiți s-au întors spășiți și, dacă au dovedit că s-au „îndreptat”, au primit o funcție la schimb. Vezi doar cazurile lui Sorin Grindeanu, instalat la șefia ANCOM, și al lui Niculae Bădălău, care, după ce a semnat scrisoarea prin care se cerea demisia lui Liviu Dragnea, s-a răzgândit și, prin urmare, a fost numit în grupul care evaluează Cabinetul Dăncilă, iar unele surse acreditează ideea că ar putea primi și o funcție de vicepremier. În aceeași categorie s-ar înscrie, potrivit surselor, și Ecaterina Andronescu, creditată cu cele mai mari șanse să preia (pentru a câta oară?) șefia Ministerului Educației, dar și conducerea PSD București, pe care Dragnea vrea să i-o ia Gabrielei Firea.

Iar exemplele pot continua. Zahărul și bățul - a se înțelege funcțiile și banii publici de care dispune via Guvern, cuplate cu amenințări și „practici securistice”, după cum au început să se plângă unii social-democrați - sunt pârghiile prin care Liviu Dragnea a reușit să se mențină în fruntea PSD și să domine. Rămâne de văzut cât timp va mai fi eficientă rețeta, în condițiile în care poziția sa nu este amenințată doar din interiorul PSD, ci și din exterior, dinspre partenerii de coaliție. Iar operațiunea „marea racolare” de la ALDE, intensificată zilele acestea, s-ar putea să nu-l ajute pe liderul social-democrat, ba, din contră, să-i grăbească înfrângerea.