Editorial Loser
Donald Trump a pierdut alegerile.
Bigly - nasol, cum ar zice chiar el.
Donald Trump e un loser.
Într-o cultură (politică, dar nu numai) pe care Statele Unite o exportă vârtos, în care succesul indiferent de mijloace și validarea din exterior, chiar și ipocrită, sunt primele măsuri ale respectului de sine, așa ceva e impardonabil.
Autodeclaratul geniu stabil - inițial un soi de Paris Hilton al politicii globale, celebru pentru simplul fapt că era celebru - nu e sub nici o formă la prima criză preadolescentină în exercițiul funcției.
Dar dacă are, într-adevăr, vreun talent, acela e de a mirosi rapid potențialul unui scandal public, al oricărui scandal public, și de a-l folosi în interes personal fără nici o umbră de regret: a făcut-o și acum, declarându-și iubirea pentru cei dispuși să-l ierte, tot după cum chiar el zice, și dac-ar împușca pe cineva în plină stradă.
Lumea uită prea repede că, după mai multe încercări eșuate, inclusiv la Partidul Democrat, cariera lui politică a luat avânt în baza unei minciuni de o nerușinare sfruntată: cea privitoare la cetățenia americană a lui Barack Obama.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
De la televiziuni - inclusiv unele care ridică acum feciorelnic steagul neatârnării - până la rețelele sociale, oameni de afaceri cu averi mai mari decât PIB-ul unor state și la recent-trezitul la cele drepte Mitch McConnell, un întreg establishment politico-afaceristo-mediatic i-a dat vârtos apă la moară.
Și, din nou, faptele, realitatea, consecințele cuantificabile ale acestui mariaj poliamoros din interes par să fie niște mofturi - în cei patru ani de mandat ai lui Trump, Partidul Republican a pierdut majoritatea în Camera Reprezentanților (în 2018), a ratat în mod categoric reînnoirea mandatului prezidențial și tocmai ce-a scrântit-o și în Senat.
Cât despre reputația externă a Statelor Unite, tot ce era de spus a spus administrația turcă a lui Recep Erdogan, care a îndemnat miercuri Washingtonul la calm și la bun-simț.
Cine se miră însă că totul s-a sfârșit (dar s-a sfârșit, oare?) cu o gloată stârnită de Donald Trump împotriva Congresului merită un Oscar de tinichea pentru ipocrizie.
Chiar și după ce asistaseră miercuri la ceea ce asistaseră, chiar și după ce a trebuit să se pună iute la adăpost, chiar și după ce la locul lor de muncă se trăsese cu pistolul, șase senatori republicani și cei mai mulți dintre republicanii din Camera Reprezentanților au ales să rostogolească mai departe o altă minciună sfruntată, imposibil de susținut în vreo câteva zeci de procese, și să încerce să mai susțină cumva iluzia că alegerile din noiembrie n-ar fi fost câștigate de Joe Biden.
Chiar și după ce în Congresul Statelor Unite au dat buzna conspiraționiști, extremiști cu steaguri confederate și persoane cu dispozitive explozive improvizate, numeroși demnitari în funcție, ziariști de curte și idioți utili de pe întreg globul - inclusiv, firește, de pe la noi - sunt dispuși să găsească vinovați imaginari oriunde altundeva decât în Biroul Oval din Casa Albă.
Chiar și după ce America a trecut printr-o încercare aducând aminte de Războiul Civil, Donald Trump rămâne comandantul suprem al armatei, are acces la codurile nucleare și acceptă scrâșnit că-și va lua tălpășița pe 20 ianuarie, adăugând însă imediat că nu recunoaște rezultatul alegerilor și că acesta e abia începutul "luptei noastre pentru a face America măreață din nou" ("It's only the beginning of our fight to Make America Great Again").
De ce-ar trebui să ne doară pe noi capul, totuși?
Dacă imaginea - surprinsă live - a unui steag roș-galben-albastru pe peluza Capitoliului n-ar fi îndeajuns pentru a ne aduce aminte de un alt eveniment istoric transmis și distorsionat în priză directă, la televiziune, măcar din cauză că știm că prin depozitul departamentului de protocol de la Cotroceni există o șapcă pe care scrie "Make Romania Great Again".
Iar trumpiștii noștri n-au nevoie să ia cu asalt Palatul Parlamentului.
Sunt deja acolo.
