Lecția lui Harvey
Uraganul Harvey a lăsat în urma sa vieți distruse și pagube enorme estimate la 150-180 de miliarde de dolari. Însă precipitațiile care au inundat coasta statului Texas și uraganul care urmează să lovească Florida de Sud ridică în același timp mari semne de întrebare despre sistemul economic și politic al Statelor Unite.
Este ironic faptul că un eveniment atât de legat de schimbările climatice se petrece într-un stat în care locuiesc mulți negaționiști ai schimbărilor climatice și unde economia depinde atât de mult de combustibilii fosili care cauzează încălzirea globală. Firește, niciun eveniment particular nu poate fi pus în legătură directă cu creșterea cantității de gaze cu efect de seră din atmosferă. Dar oamenii de știință au prezis demult că această creștere va determina nu doar o majorare a temperaturilor medii, ci și a variabilității vremii, în special a frecvenței de apariție a fenomenelor extreme de tipul uraganului Harvey. Așa cum a concluzionat cu ani în urmă Intergovernmental Panel on Climate Change, “există dovezi că anumite extreme s-au modificat ca rezultat al activității umane, inclusiv a creșterii concentrației de gaze cu efect de seră.” Astrofizicianul Adam Frank a explicat pe scurt: “temperaturi mai ridicate înseamnă mai multă umiditate în aer ceea ce înseamnă precipitații mai abundente.”
Bineînțeles că Houston și Texas nu ar fi putut să facă singure mare lucru cu privire la creșterea gazelor cu efect de seră, însă ele ar fi putut să aibă un rol mai activ în promovarea unor politici puternice în domeniul schimbărilor climatice. Iar autoritățile la nivel de stat și locale ar fi putut face o treabă mult mai bună pentru a se pregăti să înfrunte astfel de evenimente care afectează zona destul de frecvent.
Toți se așteaptă ca guvernul să ia măsuri în caz de uragan și să finanțeze o parte din reparații, la fel ca în cazul crizei economice din 2008. Din nou, este ironic că asta se întâmplă într-o zonă a țării unde guvernul și acțiunea colectivă sunt atât de frecvent desconsiderate. La fel de ironic a fost când titanii sistemului bancar american, care propovăduiau mantra neoliberală a diminuării guvernului și eliminării reglementărilor care interziceau unele dintre cele mai periculoase și antisociale activități, s-au întors spre guvern când au avut probleme.
Avem de învățat o lecție importantă din astfel de întâmplări: piețele sunt incapabile să ofere singure protecția de care este nevoie în societate. Când piețele eșuează, ceea ce se întâmplă adesea, acțiunea colectivă devine imperativă.
Și, la fel ca în cazul crizelor financiare, este nevoie de acțiune colectivă preventivă pentru a diminua impactul schimbărilor climatice. Asta înseamnă să ne asigurăm că infrastructura și clădirile sunt construite să reziste la evenimente extreme și nu sunt plasate în zonele cele mai vulnerabile la distrugeri severe. Înseamnă, de asemenea, și protejarea sistemelor de mediu, în special a zonelor umede, care pot juca un rol important în atenuarea impactului pe care îl au furtunile. Înseamnă eliminarea riscului ca o catastrofă naturală să ducă la deversarea substanțelor chimice periculoase, așa cum s-a întâmplat la Houston. Și înseamnă pregătirea unor planuri de răspuns adecvate, inclusiv pentru evacuare.
Este nevoie de investiții guvernamentale eficiente și reglementări severe pentru a avea aceste rezultate, indiferent de cultura politică dominantă din Texas sau de oriunde. Fără reglementări adecvate, indivizii și firmele nu au niciun motiv să ia precauțiile necesare pentru că știu că majoritatea costurilor evenimentelor extreme vor fi suportate de alții. Fără o planificare publică adecvată și fără reglementări, inclusiv de mediu, inundațiile vor fi mai severe. Fără planificare în caz de dezastre și finanțare adecvată, orice oraș se poate trezi în dilema în care s-a aflat Houston-ul: dacă nu se emite ordinul de evacuare, mulți vor muri; însă dacă se ordonă evacuarea, oamenii vor muri în haosul rezultat iar traficul blocat va împiedica lumea să scape.
America și întreaga planetă plătesc un preț ridicat pentru ideologia extremă anti-guvern îmbrățișată de președintele Donald Trump și Partidul Republican. Planeta plătește pentru că emisiile totale de gaze cu efect de seră în SUA sunt mai mari decât în celelalte țări. Chiar în acest moment, SUA este unul dintre liderii mondiali ai emisiilor pe cap de locuitor. Însă și America plătește un preț uriaș: alte țări, chiar și cele sărace, în curs de dezvoltare, precum Haiti sau Ecuador, par să fi învățat (adesea cu mari sacrificii și doar în urma unor calamități uriașe) cum să se descurce mai bine în caz de dezastre naturale.
După distrugerea orașului New Orleans de către uraganul Katrina în 2005, închiderea celei mai mari părți din New York de către Sandy în 2012, devastarea provocată în Texas de Harvey, iar acum, perspectiva ca Irma să lovească Florida, SUA poate și trebuie să se descurce mai bine. Are resursele și priceperea să analizeze aceste evenimente complexe și consecințele lor, să formuleze și să implementeze reglementări și programe de investiții care să diminueze efectele negative asupra oamenilor și bunurilor. Ceea ce îi lipsește Americii este o concepție coerentă despre guvernare a celor de dreapta care continuă să aibă mesaje contradictorii, în funcție de propriul interes. Înainte de criză, se opun reglementării precum și investițiilor sau planificărilor guvernamentale. După, ei cer (și primesc) miliarde de dolari drept compensații pentru pierderi, chiar și pentru cele care ar fi fost ușor de prevenit.
Nu putem decât să sperăm că America, dar și celelalte țări, nu mai au nevoie de alte argumente din partea naturii pentru a înțelege lecția pe care ne-a dat-o uraganul Harvey.
