Guvernul României nu face o prostie o singură dată. De asta putem fi siguri atunci când vine vorba de criza în energie. După un șir de ordonanțe de urgență care nu doar că nu au rezolvat criza, ba chiar au trimis în haos și incertitudine consumatorii industriali, Executivul de la București s-a gândit acum că mai poate face o tâmpenie scumpă, care nu rezolvă o problemă, nu ajută cetățenii, dar, care „ușurează" bugetul de 80 de milioane de euro.
Cât înseamnă 80 de milioane de euro? Păi, mai mult decât a costat spitalul de la Mioveni, singurul spital construit de la zero în ultimii 30 de ani. Ridicarea acestei unități medicale a costat 68 de milioane de euro. Asta, ca să avem doar un reper pentru comparație.
Acum, că am stabilit că 80 de milioane de euro nu înseamnă chiar o sumă-mărunțiș, să vedem ce își propune Guvernul să facă: „Rabla pentru becuri". Un program care sună în trend cu 2022, dar care este gândit în totală disonanță cu România reală, care se luminează încă via filament și care, chiar dacă ar fi implementat perfect, nu ar aduce un beneficiu real. Să explic ambele neputințe ale „Rablei pentru becuri".
Pentru a primi voucherul de 200 de lei utilizat în schimbarea becurilor chiar și economice cu unele LED, trebuie să nu ai datorii la bugetul local, să ai adresă de e-mail, să îți faci cont pe o platformă digitală, să confirmi crearea contului prin SMS, să încarci o copie a cărții de identitate în format jpeg și, dacă platforma va funcționa, să îți generezi un voucher, să mergi fuga cu el printat în șapte zile la un magazin unde să duci în pungă un număr egal de becuri funcționale cu cele LED pe care să le primești în schimb. Conform indicelui DESI, populația generală a României are doar 30% competențe digitale de bază, în timp ce doar 16% din întreaga populație a interacționat vreodată cu serviciile publice în scop personal.
Dacă reducem aceste cifre doar la zona rurală, acolo unde prețul crescut la energie afectează mai usturător, procentele sunt substanțial mai mici, chiar nesemnificative, ca impact. Apoi, apetitul pentru a-ți demonta becurile din tavan (mai mult de jumătate sunt deja economice, situația consumului comparativ cu cele pe LED nu este semnificativ mai avantajoasă), a te duce cu mașina sau cu transportul în comun până în reședința de județ unde găsești magazinele participante la program, de unde la final să te întorci cu becuri cu LED ce nu se vor simți vizibil în valoarea facturii la energia electrică, este probabil înspre zero.
Ar trebui să plătești 40-50 de lei pe drum pentru a te întoarce acasă cu alte becuri a căror diferență de consum compensează doar banii dați pe drum în vreo 15 luni (un bec LED de 10 W este echivalentul unuia economic de 15 W, deci o diferenta de 5 W/bec care ar sta aprins în medie patru ore pe zi. La trei becuri utilizate de o persoană care consumă 100 KWh/lună, la un preț de 0.68 lei/KWh, înseamnă 15 luni).
De ce este gândită această măsură prost? De ce nu este foarte eficientă cheltuirea acestei sume de bani? Cele 400 de milioane de lei, sumă alocată prin această nouă „Rablă a becurilor" pentru consumatorii casnici, bani raportați la cei 200 de lei - valoarea fiecărui voucher - înseamnă două milioane de vouchere. Prețul unui bec LED de 12 W este 20 de lei, deci cam 10 becuri/voucher, deci un maxim de 20 de milioane de becuri schimbate. Un bec LED de 10 W este echivalentul unui bec economic de 15 W sau echivalentul unui bec incandescent de 60 W. Având în vedere că jumătate din populația României utilizează deja becuri economice, ar însemna o diferență medie de 20 W/bec înlocuit. Nu mai introducem în calcul că și becul înlocuit a costat bani, care acum sunt aruncați. Statistic, un bec stă aprins cam patru ore pe zi. Estimând că din cele 10 becuri primite din voucher sunt utilizate în medie trei în același timp, toate câte patru ore pe zi, rezultă o diferență de 175 GWh energie salvată într-un an. O familie din România este compusă din 2.7 membri, iar conform ghidului acestui program, pot aplica ambii membri majori ai familiei, deci din cele 20 de becuri primite de o familie prin voucher, tot trei ar sta în medie aprinse în același timp, deci cam 87 GWh energie salvată într-un an. Asta, în ipoteza în care toate voucherele ar fi distribuite, ceea ce, dat fiind modul detaliat mai sus prin care poți ajunge la voucher, este în mod cert nerealist. Dacă estimăm că mai mult de o persoană poate utiliza lumina acelorași becuri, cifrele scad semnificativ, dar am luat cea mai favorabilă situație pentru Guvern. Deci, România ideal ar cheltui 80 de milioane de euro pentru a consuma într-un an cu 87 GWh mai puțină energie. Iar aceste 80 de milioane de euro ar fi doar pentru anul 2022..
Toate acestea, în timp ce cu 400 de milioane de euro România ar putea termina amenajările hidroenergetice de la Valea Sadului – Curtișoara – Turcinești, care ar produce într-un an hidrologic mediu 139 GWh energie electrică, adică aproape dublu față de cantitatea de energie salvată prin înlocuirea becurilor. În condițiile actuale în care România ar cheltui mai mult pentru abandonarea acestor lucrări terminate în proportie de 70% decât dacă ar plăti finalizarea lor. Sau dacă din acești bani statul român ar monta contoare inteligente utilizatorilor casnici. La prețul de 150 de euro/contor, ar însemna doar de aici încă aproximativ 600.000 de contoare inteligente în plus față de cele 2 milioane existente.
Cu 2.5 milioane de contoare inteligente și cu tarifare orară diferențiată, presiunea pe curba de sarcină ar scădea, iar intervalele cu ore de vârf ar fi mult mai rare, ceea ce înseamnă un preț al energiei mai mic. Preț mai mic care le va fi mult mai de ajutor românilor decât înlocuirea becurilor pentru care, în multe cazuri, doar costul drumului până la magazine a fost mai mare și, după trecerea prin procedura greoaie, ar însemna banii echivalenți a 15 luni de utilizare a becurilor led, multe dintre ele arse între timp.
Principala problemă a prețului mare la energia electrică este cantitatea insuficientă de energie produsă, iar această criză nu se va termina până când nu vom avea mai multe surse de energie. Soluțiile secundare sunt de abordat, însă au un impact mic, ele optimizează ceea ce se poate optimiza în contextul unei cantități insuficiente de energie.
Abordarea Guvernului a acestor soluții secundare, prezentate ca soluții principale, ne face să conștientizăm că suntem departe de liman în rezolvarea acestei probleme. Iar dacă și abordarea soluțiilor secundare este făcută într-o ordine greșită a priorităților, acest Guvern ori este condus de oameni incompetenți, ori își sabotează, în mod cinic, pentru interesele altora, propriii cetățeni.
