La urne
Trebuie să recunoaștem, cu onestitate și chiar cu olecuță de invidie, că iar ne-au făcut-o maghiarii: o minunăție de scandal politic altoit pe-o dezbatere de-adevăratelea e atunci când unul dintre fondatorii FIDESZ, eurodeputat și arhitect al schimbării Constituției, bun prieten al premierului Orban, e prins de Poliția bruxelleză la o orgie gay.
Tot ceea ce mai poate să facă apărătorul familiei tradiționale și-al creștinismului european supus asaltului "sexomarxist" e să încerce să fugă pe burlan și-apoi să demisioneze. Tulai!
Ai noștri, ca brazii, nu se pot nici măcar aduna decât cu mare greu să rostească un adevăr simplu: cetățenii unui stat democratic au drepturi - și responsabilități! - egale, indiferent de rasă, etnie, gen, statut social și (iarăși, tulai!) sexualitate. Întrebați direct dacă sunt sau nu de acord cu parteneriatul civil, o instituție care ar sprijini mai degrabă cuplurile heterosexuale necăsătorite, mai toți participanții la o dezbatere organizată de Digi24 au dat-o la întors. Cam atât despre principii, altminteri vârtos vânturate în orice dezbatere publică locală.
Te-ai fi așteptat ca, spre sfârșitul unei campanii electorale în care contactul direct cu cetățenii a fost drastic restrâns, candidații să profite din plin de ocazia de-a schița măcar, în prime-time la televiziune, o viziune mai largă asupra viitorilor patru ani, un - pardon de vorbă mare - proiect de țară. Ei aș, c-ești copil?!?
E semnificativ și întristător că singura sămânță de "scandal", de discuție necosmetizată și neîmpachetată în limba de lemn a comunicării politice băștinașe, a fost sădită de o intervenție publică a proaspătului primar general al Bucureștiului. Cu patru zile înaintea scrutinului parlamentar, Nicușor Dan, fondatorul USR, a comunicat public ceea ce-ar fi trebuit să știe toată lumea încă din primăvară - votează cu PNL, partidul care l-a ajutat în mod hotărâtor să câștige funcția pe care-o urmărea de ani de zile.
Calcule
Un astfel de endorsement, cum zic anglo-saxonii, un anunț de susținere venit din partea unei figuri publice cu imagine bună și cu fani care s-ar putea transforma în votanți, chiar nu poate constitui o surpriză în buza alegerilor - iar PNL are mare nevoie, mai ales în București, de orice fel de capital de imagine: când pui laolaltă indiciile din sondajele de opinie, rezultatele europarlamentarelor și ale localelor și vreo câteva informații din interior, ai motive destule să crezi cu îndreptățire că partidul de guvernământ se pregătește din nou să încaseze o înfrângere aspră în capitală.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Cum Bucureștiul nu e România, însă, lunea de după - 7 decembrie - se va dovedi mai importantă decât o așteptată sancțiune din (încă) cel mai mare, mai bogat și mai mobil socialmente oraș al României. O spuneam acum mai multă vreme: intenția de vot e una, iar dincolo de urbanul mare unde USR-ul a marcat la locale, e România profundă, arareori luată cu adevărat în serios și de cele mai multe ori disperat de dependentă de voia a) primarului, b) arhiepiscopului, c) PNDL-ului (Programul Național de Dezvoltare Locală).
Iar aici intervin cele două partide mari, PNL și PSD, a căror colaborare consfințită oficial în 2012 continuă, în forme atenuate și în practici cvasiidentice, și astăzi: nu-i vorba numai de aiuritoarele transferuri - primarii și parlamentarii sunt doar vârful piramidei -, e mai ales vorba de un mod de de a face politică și de a pune în practică politici publice care, de trei decenii încoace, a dat rezultatele pe care le cunoaștem.
România profundă, adică, nu are nici un motiv propriu-zis să creadă că după 6 decembrie îi va merge altfel: riști în continuare să intri în spital diagnosticat cu COVID și să ieși scrum (cazul Piatra Neamț), nu poți planifica o banală călătorie cu un serviciu public de transport interjudețean și apelezi la o ocazie, iar șoferul s-ar putea dovedi un violator asasin (cazul Caracal), te angajezi în baza unui concurs și ți se face vânt fără menajamente, pentru că partidul - nici nu mai contează care! - știe el un băiat (cazul Târgu Mureș).
Câștigătorii
Îi cunoaștem deja: PNL, PSD, USR-PLUS.
Am fost (și au fost) avertizați de către cel mai înalt demnitar al statului: liberalii și USR-PLUS vor trebui să înghită gălușca și să negocieze o coaliție de guvernământ. La cum se-arată lucrurile, previzibil și aproape plicticos, chiar și în cazul improbabil în care ar obține prima poziție la parlamentare, PSD-ului în varianta Ciolacu îi va fi greu să găsească o variantă majoritară. Pare că nici măcar nu și-ar dori-o.
Iar ce vor aduce următorii patru ani e de-a dreptul imposibil de prevăzut: în teorie, ar fi patru ani fără nici o rundă de alegeri, dar s-au (tot) văzut pe la noi Guverne trântite rapid și suspendări ale președintelui.
În întreaga lume, însă, nu numai în România, se-aude - deocamdată distant - murmurul unor mulțimi sleite de criza COVID, care nu prea mai cred că ar fi cazul să revenim la normalitate, căci normalitatea era de fapt problema.
Varianta cel mai puțin dăunătoare, în momentul de față, pare să fie cea a unui Parlament în care majoritatea să fie silită (mai mult de nevoie decât de voie) să negocieze vârtos, să acționeze prudent și să stea puțintel cu teama că va trebui să dea socoteală.
Îmbucurător ar fi ca prezența la urne să-ți poată da ceva mai multă încredere că măcar că n-o să ajungi, prematur, într-o urnă.
