Kirill, palma dată memoriei martirilor
„Patriarhul Kirill si-a exprimat disponibilitatea de a accepta invitaţia de a veni la Bucureşti împreună cu ceilalţi Întâistătători ai altor Biserici Ortodoxe din fostele ţări comuniste. Au fost invitaţi în contextul Anului Comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului şi al aniversării a 10 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel (n.a. - sublinierea îmi aparţine)", explica, acum o lună, preotul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Pentru a începe tocmai cu începutul, propun să reţinem detaliul scos în evidenţă mai sus.
Practic acesta e amănuntul cel mai strident dintre cele care ar trebui să împingă orice român cu cunoştinţe elementare de istorie naţională la a pune sub semnul îndoielii oportunitatea prezenţei Patriarhului Kirill la Bucureşti.
Un alt amănunt din explicaţia preotului Bănescu, care trimite la sensul sau, mai corect spus, la lipsa de sens a vizitei lui Kirill, vizează dimensiunea politică şi geopolitică.
Cum pe acest din urmă subiect opinii de bun simţ au fost deja exprimate, vă invit să le consultaţi accesând link-ul de faţă, iar noi să ne ocupăm în continuare de fractura logică dintre invitarea în România a unui reprezentant al puterii opresoare şi evenimentul la care a fost invitat - "dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".
Voi fi cât se poate de scurt, nu de alta, dar lucrurile se impun totuşi ca de la sine înţelese:
*Şi în România, la fel ca în Rusia, atunci când au preluat puterea comuniştii au fost o minoritate. Pe acest fond, le-a fost limpede că nu-şi vor putea atinge obectivul captând masele cu forţa argumentului, ci capturându-le cu argumentul forţei. Ceea ce au şi făcut, violenţa şi manipularea obscenă fiind instrumentele de bază.
În cazul particular al României, mai trebuie adăugat şi faptul că instalarea comuniştilor a fost întâi de toate o chestiune de import. Cel mai nociv import făcut în istoria ei şi, dacă vreţi, totodată cel mai atipic, întrucât "marfa" a trecut graniţa nu cu vagonul, ci cu tancul.
Ce a urmat, ştim prea bine cu toţii.
*Actualul regim de la Moscova, o ştie toată lumea elementar informată, e unul autoritarist. Dar mai presus de toate, e unul revanşard şi nostalgic-imperialist. Sub Vladimir Putin, Kremlinul a statuat faptul că prăbuşirea URSS a fost catastrofă fără egal a secolului XX, în plus a anexat teritorii, în fine, a reactivat metodele cominterniste.
Zecile de milioane de victime făcute de Lenin şi Stalin pe teritoriul URSS şi nu numai, oprimarea statelor est-europene sub Stalin, Hruşciov, Brejnev, ori Andropov, distrugerea fără seamăn a culturii şi elitelor din România şi din atâtea alte părţi ale Globului par a trece, în viziunea actualei puteri de la Moscova, la "şi altele".
Am zis "par a trece", dar risc să mă înşel. De ce? Printre altele şi întrucât crimele menţionate mai sus nu au fost niciodate deplânse de preşedintele Putin, iar politica dusă de el, cum ziceam şi mai devreme, e consonantă în linii mari cu cea a asasinilor ce-i trec drept înaintaşi.
Apoi, au apărut de-a lungul timpului răbufniri oficiale de negaţionism, ale Federaţiei Ruse. Nu le poţi trece cu vederea!
Despre una dintre ele vom vorbi imediat mai jos. S-a petrecut în România şi nu acum zeci de ani, ci acum doar 13 luni.
*Astfel, în septembrie 2016, pe fondul controverselor legate de o donaţie a Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti pentru răscumpărarea operei lui Brâncuşi, "Cuminţenia Pământului", reprezentanţa diplomatică a Moscovei a difuzat în mediul online un clip video în care dă istoriei României o interpretare în răspărul faptelor.
După cum scriam la acel moment, ideea era, în esenţă, următoarea: "Armata sovietică a dat în brânci pentru independenţa României (Primul Război Mondial), a făcut un maraton umanitar pentru a-i oferi Europei întregi acelaşi lucru (Al Doilea Războ Mondial), iar pacea care s-a instalat pentru deceniile următoare a fost folosită de Moscova în beneficiul nostru, pentru a ne transforma din ţărani încolonaţi la coada vacii în muncitori şi ingineri cu ştaif. URSS a introdus civilizaţia în România şi a aşternut covor roşu bunăstării pe restul continentului, de unde suntem invitaţi să înţelegem şi că fără intervenţia Uniunii Sovietice soarele - vai, soarele! - n-ar mai fi răsărit veac". Toate detaliile, în materialul de atunci: O strategie cuminte a Moscovei? 100 de ruble pot economisi un milion de euro.
O palmă mai puternică pe obrazul memoriei victimelor comunismului, a intelectualilor, preoţilor, ţăranilor şi muncitorilor morţi sau mutilaţi în temniţele făurite sub îndrumarea comisarilor sovietici nici că putea da Ambasada Rusiei din România.
*Pe final, dar nu în ultimul rând, trebuie menţionată biografia încărcată a patriarhului Kirill. Detalii despre ascensiunea ierarhului rus şi mai ales despre legăturile lui cu serviciile secrete şi elita politică de la Moscova a oferit istoricul Armand Goşu, expert în spaţiul ex-sovietic. Un portret grăitor, care n-ar mai fi avut la ce meditaţii suplimentare să invite, care fi trebuit să spulbere dileme, în fine, care adaugă infinite semne de întrebare raţionamentului care a stat la baza invitării lui Kirill la Bucureşti, tocmai la un eveniment "dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".
"Am vrut să fac un dar de sânge şi de bani în memoria tuturor victimelor represiunii comuniste, fasciste din România şi din Rusia. Asta e tot", spunea, joi, regizorul Alexandru Solomon, autorul unui protest special faţă de vizita Patriarhului Chiril al Moscovei.
Ar fi o dovadă de smerenie şi demnitate din partea Bisericii Ortodoxe Române şi a PF Daniel ca măcar gestul şi cuvintele lui Solomon să nu mai fie luate în deşert.
