În trei luni și jumătate, Guvernul a împrumutat aproape 40% din cât a luat România de la FMI în 2009

Ori de câte ori sunt întrebați din ce fonduri vor crește pensiile și salariile bugetarilor, mai marii PSD și ALDE spun că sunt bani și invocă deja mult prea uzatul refren „românii au votat pentru creșterea economiei, pentru mai mulți bani în buzunarele lor”. De partea cealaltă, analiștii fac analize peste analize și lansează diverse avertismente, mai ales că încasările la buget se încăpățânează să rămână mai mici decât prognoza pe hârtie, după cum admite chiar șeful ANAF. Iar în tot acest timp, Guvernul se împrumută. A reușit ca până acum, adică în doar trei luni și jumătate, să se îndatoreze cu 4,697 miliarde euro. Carevasăzică, cam 40% din împrumutul semnat cu FMI, la începutul crizei economice, de atât de criticatul Guvern Boc.

Dacă punem cap la cap informațiile comunicate oficial, rezultă că Ministerul Finanțelor Publice s-a împrumutat astfel:

- 2,835 miliarde lei în ianuarie 2017

- 3,533 miliarde lei în februarie 2017

- 3,061 miliarde lei plus 240 milioane euro în martie 2017

- 2,750 miliarde lei plus 1,75 miliarde euro în prima jumătate a lunii aprilie.

Majoritatea împrumuturilor sunt pe termen mediu și lung, recordul fiind deținut de o emisiune pe piața internațională din 10 aprilie, când ministerul condus de Viorel Ștefan a atras 750 milioane de euro cu scadență în 2035.

Guvernul Grindeanu a împrumutat, așadar, în total, în primele trei luni și jumătate de mandat, 12,181 miliarde lei și 1,990 miliarde euro. Adică, echivalentul a aproximativ 4,697 miliarde euro. Or, în 2009, pe când începea să-și arate colții criza economică, România a împrumutat de la Fondul Monetar Internațional circa 12,9 miliarde euro, din care a tras efectiv, pe parcursul a șapte tranșe (2009-2011), aproximativ 11,9 miliarde euro.

Unii ar putea spune că nu-i nicio problemă pentru că, nu e așa?, și Guvernul Cioloș ar fi împrumutat, în 2016, 48-50 miliarde de lei de pe piața internă și 3,25 miliarde de euro de pe piața externe. Da, dar trebuie făcute câteva precizări.

Prima ar fi că echipa condusă de Dacian Cioloș, din care făcea parte, ca vicepremier, fostul lider social-democrat Vasile Dâncu, a trebuit să pună în practică măsuri adoptate de Guvernul Ponta. Inclusiv cele cuprinse în noul Cod Fiscal, începând cu reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20%.

A doua precizare privește faptul că, în 2016, au ajuns la scadență datorii contractate în anii anteriori. O estimare în acest sens arăta că, anul trecut, statul trebuia să plătească circa 38 miliarde de lei pentru titlurile emise pe piața internă și aproximativ 1,5 miliarde de euro pentru obligațiunile emise pe piața externă. De altfel, despre datoria publică în creștere s-a tot vorbit, ba chiar a existat și un raport al Curții de Conturi care arăta că, în intervalul 2013-2015, adică guvernarea Ponta, datoria publică pe locuitor a crescut cu 21%, ajungând la circa 16.200 lei (echivalentul a 3.650 euro).

Ca o primă concluzie: statul român se îndatorează tot mai mult, deși guvernanții se laudă cu creșterea economică constantă (de unde și argumentația că aceasta trebuie să se simtă în buzunarele românilor), iar cheltuielile cu investițiile sunt tot mai mici (de exemplu, calculele făcute de analiști la începutul anului 2017 relevau faptul că, anul acesta, de la bugetul de stat va fi alocată cea mai mică sumă pentru investiții de la aderarea României la UE încoace, Guvernul bazându-se că vor fi atrase 22 miliarde de lei din fonduri nerambursabile).

Pentru ce se împrumută atunci statul tot mai mult? Pentru a acoperi promisiunile din campanie și pentru a ține cât de cât în frâu deficitul bugetar. Iar hora se va încinge și mai tare în cazul în care liderii PSD și ALDE vor merge până la capăt cu legea salarizării unitare în forma prezentată de Liviu Dragnea. Potrivit unor calcule preliminare ale Consiliului Fiscal, impactul bugetar al acestei legi ar fi mult subestimat. În 2018, el s-ar traduce prin aproximativ 25 miliarde de lei, adică 2% din PIB, iar în 2022, cheltuielile cu salariile ar ajunge să însemne jumătate din veniturile colectate la buget, după cum explica Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.

Deocamdată, social-democrații spun, cel puțin public, că „legea este în linie dreaptă”, că ea va trece „destul de repede de Parlament” și că se va aplica, „exact cum scrie în programul de guvernare”, de la 1 iulie. Și, evident, spun că sunt bani pentru toate acele majorări substanțiale - în unele cazuri chiar și cu 150% - ale salariilor bugetarilor.

Că, în realitate, lucrurile nu stau tocmai așa rezultă, printre rânduri, chiar din declarațiile de săptămâna trecută ale lui Liviu Dragnea. „Există un plan pentru a decredibiliza Guvernul nostru care a fost alimentat cu faptul că nu o să avem venituri pentru Legea salarizării, că nu o să putem să facem veniturile pe care le-am prognozat, că nu o să avem creşterea economică prognozată şi acest scandal cu pensiile pentru a genera în Comisia Europeană ceva nemaiauzit, nemaiîntâlnit, neprevăzut în Tratat şi anume pentru a forţa Comisia Europeană să declanşeze o procedură de deficit excesiv pe prognoză, adică să nu aştepte sfârşitul anului şi să spună de acum «declanşăm procedura de deficit excesiv, pentru că noi credem, după toate semnalele care vin din spaţiul public din România, că Guvernul nu va realiza ţinta de deficit»”, a susținut Dragnea la o televiziune. Tot el a mai spus că majoritatea PSD-ALDE se va „bate” cu acest „plan complex”.

Deci, dacă Guvernul Grindeanu nu va reuși să se mențină în limita de 3% din PIB pentru deficitul bugetar, în ciuda numeroaselor avertismente primite și cu toate împrumuturile pe care le face, de vină sunt iar „alții”: opoziția, Iohannis, Soros, multinaționalele, etc.

În final, o sugestie de lectură pentru Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu: analiza intitulată „Mai știți și altceva decât să îndatorați la nesfârșit România, domnilor cei mai performanți guvernanți?!”, semnată de (sic!) Andrei Gerea, fost ministru în Guvernul Ponta, actualmente vicepreședinte al ALDE.

Iată ce scria Gerea în 2011: „Investițiile s-au diminuat din ce în ce mai mult – rata investițiilor (totalul investițiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 și la doar 22% în 2010 -, iar datoria publică ia o amploare uriașă, costurile acesteia fiind tot mai devastatoare: cheltuielile cu dobânzile în 2008 – 3,9 miliarde lei; în 2009 – 6 miliarde lei; în 2010 – 7,3 miliarde lei; în 2011 – la nouă luni 6,5 miliarde lei, preliminat pe întregul an 8,6 miliarde lei; în 2012 (estimat) – 11,4 miliarde lei!!! Cum poate vorbi guvernul Boc despre obținerea în 2012 a unui deficit sub 3%, dacă nu se bazează pe nicio măsură reală de relansare a economiei, ci tot pe împrumuturi uriașe (...)?!”.