Indiciul din 2015 şi dovada că Dragnea a înţeles perfect că s-a ajuns la el

În perioada în care Victor Ponta se prăbuşea, iar Dan Şova începea să mai creadă doar în mirul anti-DNA, Liviu Dragnea vedea la orizont un viitor împărătesc. Îmbătat de aerul tare al înălţimilor, a început să pluseze, neînţelegând că, în esenţă, gangsterul politic n-are prezent decât în trecut.

„Le-am spus colegilor de mai multe ori că în astfel de situații votează cum le dictează conştiinţa, cum simt ei. O să se uite în acest dosar şi o să voteze cum simt ei. Eu voi vota împotriva ridicării. E o ficţiune şi un atac serios la Guvern. Sunt doi miniştri importanți. (...) Eu sunt ţintă, PSD e ţintă, Tăriceanu e țintă, Guvernul e ţintă. Parlamentul la fel. În Parlament, asta vreau să transmit tuturor: nu cedăm nici măcar un pas înapoi”. E limpede: Liviu Dragnea, autorul rândurilor de mai sus, trăieşte o toamnă toridă. Afacerile oneroase pe care e suspectat că le-a orchestrat sau cel puţin girat l-au ajuns în sfârşit din urmă.

Nu teama de falimentul moral îl roade, ci teama de dezastrul politic care îl paşte. Nu doar frica de un eventual deznodământ carceral îi dă morga animalului încolţit, ci foarte probabila agăţare a fiului său în investigaţiile procurorilor privind afacerile sulfuroase ale părintelui. 

Ecoul situaţiei ingrate în care şi-a pus fiul un alt mare rapsod al combinaţiilor politice şi corupţiei la nivel înalt, Viorel Hrebenciuc, răzbate mai puternic ca oricând în urechile actualului lider al PSD.

De altfel, a şi recunoscut-o zilele trecute: „Am primit tot felul de informații în weekendul ăsta, că vor să ajungă și la fiul meu”, susţinea Dragnea, cu un intolerabil aer angelic.

De altfel, referitor la parteneriatul penal al VIP-urilor Sr. şi Jr., puteţi explora AICI paleta largă de cazuri cu care şi telenovela Dragnea Sr.-Dragnea Jr. tinde tot mai mult să semene. 

Dar poate că şi mai interesant din declaraţia lui Liviu Dragnea, cu care am şi deschis textul de faţă, este ceea ce ţine de strategia PSD în zilele care vin, având în vedere faptul că DNA a solicitat Camerei Deputaţilor avizul de începere a urmăririi penale împotriva ministrului Rovana Plumb, în dosarul în care a mai fost pusă subn acuzare şi umbra lui Dragnea la Palatul Victoria, vicepremierul Sevil Shhaideh.

Or, în această toamnă de an 2017 liderul PSD a spus-o pe şleau, dând totodată un semnal clar partidului, în ciuda piruetei retorice ieftine cum că „o să voteze cum simt ei”: „Eu voi vota împotriva ridicării (imunităţii parlamentare)”, exclamă Liviu Dragnea, care nu face prin asta decât să se distanţeze puternic de el însuşi.

De ce?

De pildă, pentru că într-o altă toamnă, cea din 2015, acelaşi Dragnea se arăta cu totul şi cu totul revoluţionar pe tema raporturilor dintre Parlament şi DNA.

Sigur, se apropia atunci scadenţa lui Ioan Oltean şi a lui Dan Şova (care azi a fost condamnat), nu a sa şi a fiului său.

În plus, la acea vreme, inamicul Victor Ponta tocmai făcuse cunoştinţă cu prăbuşirea, fiind nevoit să demisioneze din funcţia de prim-ministru, dar şi să accepte ideea că izolarea pe care i-a pregătit-o partidul e cu sens unic.

Perspectivele arătau, aşadar, roz şi tot mai roz.

"Politic am stabilit, susţinem aceste cereri. (...) O spun cu părere de rău, e vorba de colegi de-ai noştri. Acum vine cererea şi pentru domnul Ioan Oltean în Parlament. Trebuie să avem această atitudine să lăsăm judecătorul, el să decidă", arăta Liviu Dragnea, la sfârşitul lui noiembrie 2015.

Mai mult, nu l-a durut gura nici să ridice ştacheta la înălţimi ameţitoare, mergând până acolo încât să promită din vârful buzelor consolidarea legislaţiei în acest sens: „Dacă vom reuşi până la urmă să votăm, aprobăm, modificarea Constituţiei, o să insist să scoatem imunitatea parlamentară de acolo. (...) Mie personal nu mi-e bine, îmi face rău fizic, să decid eu, care nu sunt judecător - un judecător este pregătit mental, juridic şi profesional să împartă dreptatea, un parlamentar nu - destinul unui om".

Ei, ce contrast între noiembrie 2015 şi septembrie 2017!

Cât aplomb pentru întărirea separaţiei puterilor în stat şi vitaminizarea statului de drept la vremea aceea şi cât aplomb în sens invers, acum!

E drept că de atunci şi până acum Dragnea nu a insistat niciodată „să scoatem imunitatea parlamentară de acolo”, la fel de drept fiind şi faptul că de atunci şi până acum a tratat fix după pofta inimii şi interesului politico-penal ulterioarele solicitări adresate de procurorii DNA Parlamentului, pe dosarele care necesitau ridicarea imunităţii unor protagonişti.

Însă discrepanţa dintre declaraţia din noiembrie 2015 şi cea din septembrie 2017 pune lucrurile într-o lumină aparte, fie şi pentru simplul fapt că, de data asta, interesul personal al lui Liviu Dragnea în manipularea instituţiilor statului şi a opiniei publice transpare în forme mult mai palpabile.

Până acum, pentru unii fusese limpede „doar” că folosea Parlamentul şi dosarele de la DNA pentru a-şi lichida adversarii politici, din partid şi de aiurea.

Acum, pentru toată lumea a devenit mai evident ca niciodată că o face pentru a-şi salva pielea, fiul şi averea. Nu, nu ţara, că asta n-a fost niciodată pe agendă, ci doar pe slogan!

Context în care, merită urmărit până unde se vor lăsa păcăliţi cetăţenii de petărâmul PSD, de către acest preşedinte ilegitim al „României la scară mică”.