Impactul global al unei recesiuni în China
CAMBRIDGE – Când China va trece printr-o inevitabilă recesiune - care va fi aproape sigur amplificată de o criză financiară cauzată de gradul mare de îndatorare din economie - cum va fi afectat restul lumii? Aceasta nu este o întrebare fără sens într-un moment în care războiul comercial pornit de președintele SUA, Donald Trump, lovește China simultan cu o încetinire a creșterii economice.
Estimările tipice, cum sunt cele incluse în evaluările riscurilor de țară ale Fondului Monetar Internațional, sugerează că o încetinire economică în China va afecta pe toată lumea. Dar criza acută, după FMI, va fi mult mai concentrată regional și mai limitată decât în cazul unei recesiuni puternice în Statele Unite. Din păcate, această viziune ar putea fi mult prea optimistă.
În primul rând, efectele asupra piețelor de capital ar putea fi mult mai vaste decât ne sugerează gradul de conectivitate al pieței de capital din China. Oricât de neliniștiți ar fi investitorii globali referitor la perspectivele de creștere a profitului, o lovitură dată creșterii economice din China ar înrăutăți și mai mult lucrurile.
Deși este adevărat că SUA încă este de departe cel mai mare importator de bunuri destinate consumului final (o mare parte din importurile industriale ale Chinei sunt bunuri intermediare care ajung să fie încorporate în exporturi spre SUA și Europa), firmele străine obțin încă profituri uriașe din vânzările în China.
Investitorii sunt astăzi îngrijorați și de creșterea ratei dobânzilor, care nu doar că frânează consumul și investițiile, ci reduce și valoarea de piață a companiilor (în special a celor din sectorul tehnologic) a căror evaluare depinde perspectivele de creștere a profitului pe termen lung. O recesiune în China poate, din nou, să înrăutățească lucrurile.
Apreciez concepția keynesiană conform căreia, dacă o economie oarecare încetinește, atunci cererea mondială agregată scade, iar asta pune o presiune în direcția scăderii ratei globale a dobânzilor. Dar gândirea modernă este mai nuanțată. Ratele de economisire din Asia din ultimele două decenii au fost un factor semnificativ pentru nivelul general al ratei reale (ajustate cu inflația) a dobânzilor din Statele Unite și Europa, grație faptului că piețele de capital subdezvoltate ale Asiei nu puteau absorbi în mod constructiv surplusul de economii.
Fostul președinte al Rezervei Federale din SUA, Ben Bernanke, a caracterizat acest fenomen mult studiat ca fiind o componentă cheie a “supra-abundenței globale a economisirii” (global savings glut). Astfel, în loc să determine o rată mai scăzută a dobânzilor reale globale, o încetinire în China cu extindere în Asia ar putea duce, în mod paradoxal, la creșterea ratei dobânzilor în altă parte - mai ales dacă o criză financiară asiatică va cauza o reducere bruscă a rezervelor băncilor centrale. Din acest motiv, pentru piața globală de capital, o recesiune în China ar putea fi cu ușurință o dublă lovitură.
Oricât de rea ar fi pentru multe țări o încetinire a exporturilor către China, creșterea semnificativă a ratelor dobânzilor globale ar fi cu mult mai gravă. Liderii Zonei Euro, în special Cancelarul German Angela Merkel, nu primesc aprecierile care li se cuvin pentru menținerea unei monede unice fragile din punct de vedere economic și politic, în ciuda dificultăților. Însă misiunea lor ar fi fost aproape imposibilă fără ratele extrem de mici ale dobânzilor globale care au permis oficialilor paralizați politic din zona Euro să evite ajustarea și restructurarea datoriilor de la periferie.
Când țările avansate au trecut prin criza financiară, acum un deceniu, piețele emergente și-au revenit relativ repede, grație nivelurilor reduse de îndatorare și prețurilor bune ale materiilor prime. Astăzi însă, nivelul datoriilor a crescut semnificativ iar o creștere abruptă a ratei reale a dobânzilor va extinde cu certitudine aria de acțiune a crizelor dincolo de cele câteva țări (printre care Argentina și Turcia) care au fost deja lovite.
Nici SUA nu este imună. Pentru moment, SUA își poate finanța deficitul de mii de miliarde de dolari cu costuri relativ scăzute. Dar perioada relativ scurtă a împrumuturilor - sub patru ani dacă integrăm bilanțurile Trezoreriei și al Rezervei Federale - înseamnă că o creștere a ratei dobânzilor va face curând ca serviciul datoriei să afecteze cheltuielile necesare din alte domenii. În același timp, războiul comercial al lui Trump amenință să submineze dinamismul economic al SUA. Personalitatea sa arbitrară și determinată politic îl face să fie la fel de dăunător creșterii economice a SUA pe cât erau reglementările eliminate cu atâta mândrie de Trump. Cei care au crezut că poziția lui Trump în chestiunea schimburilor comerciale era doar o fanfaronadă de campanie electorală ar trebui să fie îngrijorați.
Vestea bună este că negocierile comerciale par adesea imposibile până în ultimul moment. SUA și China pot ajunge la un acord înainte ca tarifele cu caracter punitiv să intre în vigoare la 1 ianuarie. Se speră că un astfel de acord va reflecta o maturizare a atitudinii Chinei față de drepturile de proprietate intelectuală, similară cu cea apărută în SUA la sfârșitul secolului nouăsprezece. (În anii de creștere economică intensă, antreprenorii americani nu ezitau când era vorba să fure invențiile patentate în Marea Britanie.)
O recesiune în China, amplificată de o criză financiară, ar constitui o a treia etapă a superciclului datoriilor început în SUA în 2008 și mutat în Europa în 2010. Până acum, autoritățile chineze au făcut o treabă remarcabilă prin amânarea unei încetiniri economice inevitabile. Din păcate, când va veni recesiunea, lumea va descoperi probabil că economia Chinei este mai importantă decât ne-am imaginat.
