Dac-ar fi să iei de bune concluziile procurorilor DIICOT care-au anchetat cazul 10 august, participanții la protestul de-acum doi ani din Piața Victoriei sufereau - în masă - de o formă bizară de schizofrenie.
„Ambivalența <<protestatar pașnic - protestatar violent>>, respectiv <<protestatar violent – protestatar pașnic>> s-a succedat cu repeziciune (...). Singura constantă de natură a permite gestionarea situațiilor cu potențial degenerativ la adresa ordinii publice și siguranței cetățeanului a constituit-o mai "stricta aplicare a legii".
Ambivalenți, adicătelea, oamenii nu știau când să-i pocnească și când să le ofere flori jandarmilor. Din prea multă grijă pentru starea lor mentală, probabil, brațul armat al legii a simțit nevoia să le servească porții consistente de gaze lacrimogene dinaintea orei 17.
N-ar fi existat o coordonare, o pregătire din timp a reprimării protestului, mai spune referatul de clasare parțială întocmit de DIICOT. Traducere: s-au mai încăierat când și când, dar o fi fost de la căldură. Lucrurile s-ar fi repezit pe calea greșită abia când, "în demersul de agresare a forțelor de ordine, obiectele contondente aruncate de unii protestatari loveau în cădere alți protestatari, etc.".
Cum de s-o fi întâmplat însă ca, taman cu o zi înaintea protestului, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei să vânture public teza - îmbrățișată ulterior de numeroși înalți demnitari - a unei tentative de lovitură de stat? „Nu vom accepta (...) acțiuni violente care urmăresc (...) destabilizarea ordinii de drept și a ordinii constituționale", spunea Marius Militaru pe 9 august.
Cum de s-o fi întâmplat ca, începând încă de pe 7 august, să fie plasate în alertă Grupările Mobile de Jandarmi din Bacău, Constanța, Craiova și Târgu Mureș?
Cum, în fine, chiar în ziua evenimentelor cercetate de DIICOT a devenit Jandarmeria - după un an și mai bine de bună pace cu orice fel de manifestanți - nervoasă, agitată și necooperantă? Cum de, brusc, codurile de identificare de pe căștile unora dintre militari "nu mai corespundeau" și au fost acoperite?
Coincidențe și contradicții
După o săptămână și-un pic de la protestul de pe 10 august, fostul ministru de Interne Carmen Dan trăgea câteva prime concluzii oficiale și a făcea publică o variantă a întâmplărilor din acea zi (și, foarte important, din acea noapte).
N-a fost posibil să i se adreseze întrebări (un obicei, din nefericire, care pare să fi prins rădăcini), dar - la acea dată - Ministerul de Interne găsise cinci situații în care existau indicii că jandarmii înmuiaseră oasele unor oameni nevinovați. O concluzie care aduce foarte tare cu cea de-acum a DIICOT-ului ("au fost înregistrate și situații în care jandarmi aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu ar fi abuzat de prerogativele funcției publice cu care au fost investiți, exercitând violențe nejustificate împotriva unor protestatari").
Dacă oficialitățile de la acea vreme nu pregătiseră o intervenție în forță, ar fi foarte interesant de aflat ce s-a discutat în comandamentul organizat la Guvern la ora 15, când în Piața Victoriei erau vreo câteva sute de oameni - nici Carmen Dan, acum doi ani, nici Procuratura, astăzi, nu ne explică. Carmen Dan, în 2018: "Manifestanții pașnici au fost reticenți în a se disocia de elementele agresive". Procuratura, în 2020: "Zonele unde s-a tulburat ordinea publică au fost izolate" - care-o fi adevărul?
Înaintea oricăror acte semnificative de violență (îmbrâncelile nu se pun la socoteală, cred că Jandarmeria însăși ar fi de acord), prefectul Bucureștiului a apărut la ora 16 la Punctul de Comandă Înaintat constituit de autorități și și-a dat acordul pentru o intervenție două ore mai târziu, la 20: după "restabilirea ordinii", în jur de 01,15, rămâne un mister de ce forțele de ordine foloseau încă grenade cu gaze lacrimogene.
„Jandarmerița moartă”
„Violențele îndreptate împotriva forțelor de ordine începuseră să capete forme extreme, culminând cu sustragerea unei arme de foc și a muniției aferente pe fondul blocării, izolării și agresării brutale în mijlocul mulțimii a unui număr de doi jandarmi”, continuă ordonanța de clasare parțială a dosarului.
Care sunt acele forme extreme de violență, iarăși, este incert. În primă instanță, instituțiile statului vorbiseră despre uciderea a doi jandarmi, iar deja celebrul apel la 112 în care se reclama presupusa spargere a unui restaurant a rămas și el în coadă de pește.
Să mai amintim de jandarmerița care, pasămite, ar fi avut o fractură de coloană, dar care a plecat pe propriile picioare din Piață?
Să adăugăm că, după aproximativ o lună de la data protestului, Jandarmeria însăși recunoștea că a dat publicității informații false?
Să notăm, a câta oară?!, că la o bună bucată de vreme după ce Piața Victoriei fusese evacuată, ziariștii rămași la fața locului erau împiedicați în mod activ să-și facă meseria? "Nu pot să-nchid filmarea, închide tu pulanul!" intră la categoria "abuz de prerogative ale funcției publice" sau a fost o constantă a zilei de 10 august 2018 și a nopții care i-a urmat?
Există posibilitatea ca toate întrebările de mai sus (și altele, multe) să-și găsească un răspuns în documentul făcut public de DIICOT. Procurorul general are toate motivele să trateze chestiunea cu prudență și să observe că ordonanța de clasare are 235 de pagini. Există, de asemenea, posibilitatea ca toate demersurile de până acum ale Procuraturii să fie contestate, contrazise ori infirmate: absolut sigur este doar că va mai dura multicel până când lucrurile se vor fi lămurit și că DIICOT a apăsat butonul "snooze" pe dosarul 10 august.
