Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ți face patul în fiecare dimineață. Cu aceste cuvinte, amiralul William H. McRaven a făcut înconjurul lumii. Pe cât de surprinzătoare, pe atât de inspiraționale, cuvintele lui spun, de fapt, că lucrurile mici sunt cele care contează și care ne pot aduce disciplina și rigoarea necesare pentru a împlini lucrurile mari.
Dragă cititorule, te provoc la un exercițiu de sinceritate: cât de mult ai fost tentat să arunci o gumă sau o țigară pe jos în locuri cu foarte multe gunoaie? Nu trebuie să spui nimănui dacă ai și făcut-o, doar să îți amintești de câte ori ți-ai spus „la cât de murdar este, ce mai contează?” Probabil cu toții am făcut-o, fie că recunoaștem sau nu.
Zilele trecute, într-o dezbatere interesantă pe social media, un internaut mi-a amintit de teoria ferestrelor sparte, care arată că semnele vizibile ale criminalității, comportamentul antisocial și dezordinea civilă creează un mediu urban care încurajează crimele și dezordinea, inclusiv infracțiunile grave. Practic, această teorie spune să ne concentrăm pe lucrurile mici și vom reuși să prevenim și delictele grave.
A fost inventată de doi doi criminaliști americani, James Q. Wilson și George Kelling, care susțin că delincvența este urmarea inevitabilă a dezordinii. În cuvintele celebrului autor Malcolm Gladwell, din cartea sa „The Tipping Point”: „Dacă se sparge o fereastră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă și că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil. Într-un oraș, probleme relativ minore precum graffiti, dezordinea publică și cerșitul agresiv sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitații la infracțiuni mai grave”.
Delincvența este contagioasă: poate începe cu o fereastră spartă (sau un graffiti) și se poate răspândi în întreaga comunitate. În New York au găsit cu câteva decenii în urmă rețeta de reducere a infracționalității: au făcut curățenie, au șters graffitiurile, au pedepsit făptașii. Urmarea? Crimele violente au scăzut dramatic. Rudy Giuliani și-a construit întreaga carieră politică pe baza acestui succes din mandatul de primar al New York-ului.
Ne întoarcem, așadar, la lucrurile simple. Pe cât de banale ar putea părea făcutul patului dimineața sau îngrijitul pereților și geamurilor caselor noastre, pe atât de importante sunt acestea pentru modul în care scriem viitorul.
Problema
A trecut aproape neobservată de opinia publică o știre importantă de săptămâna aceasta: clădirea Ateneului Român, simbol național construit prin eforturile unei întregi generații, a fost mutilată cu spray-uri de graffiti. Doar pentru că se poate, pentru că nu există pedepse suficient de dure și pentru că am devenit prea indiferenți la astfel de acte de vandalism. Situația aduce pe tapet o problemă gravă, care afectează patrimoniul istoric și cultural al întregii țări, de la centre istorice, clădiri de patrimoniu până la Sarmizegetusa Regia.
Fenomenul mă preocupă de mai mult timp, astfel că am adresat deja întrebări parlamentare ministerelor de profil (sunt publice, pe pagina mea de deputat), chiar dacă răspunsurile nu sunt de mare ajutor. În mod evident, este nevoie de o abordare pe mai multe planuri: atât local, prin supraveghere video și intervenții ale polițiștilor locali, cât și legislativ, cu demersuri precum înăsprirea pedepselor pentru astfel de fapte (inclusiv cu muncă în folosul comunității, prin care făptașii să repare ce au stricat), interzicerea comercializării spray-urilor care nu pot fi curățate ușor etc. Pentru adevărata artă există soluții pe care unele primării, inclusiv din România, le-au adoptat: amenajarea de spații cu această destinație, unde artiștii să se poată manifesta liber.
Aceste idei au apărut din dezbaterea subiectului pe social media. Am primit sute de comentarii de la cetățeni deranjați de fenomen și care au rezonat cu propunerea mea de a lua atitudine.
Modele din alte țări
Mai aproape decât America, în Europa, ne putem inspira din modelele altor state, care au înțeles efectele nocive ale acestor acte de vandalism și au acționat în consecință.
Astfel, încă din 2009, în Italia au fost luate o serie de măsuri împotriva actelor de vandalism asupra clădirilor publice, prin înăsprirea pedepselor penale (închisoare de la 1 lună la 6 luni și amendă pentru infracțiunea de degradare a clădirilor și mijloacelor de transport, închisoare de la 3 luni la un an pentru infracțiuni săvârșite asupra bunurilor istorice și amenzi de până la 3.000 de euro sau închisoare de la 3 luni la 2 ani și amendă de până la 10.000 euro în caz de recidivă). De asemenea, este interzisă vânzarea cutiilor de spray către minori cu vârsta sub 18 ani, încălcarea fiind sancționată cu amendă administrativă de 1.000 de euro, aplicată vânzătorului.
În Spania, Parlamentul regional al Comunității Madrid a adoptat, în 2007, o lege care interzice
graffitiurile și mâzgăliturile pe drumurile publice, monumente, statui, mobilier urban, arbori, cu excepția situațiilor în care primăria autorizează realizarea de graffitiuri cu valoare artistică în anumite spații publice.
Sancțiunile pleacă de la câteva sute de euro amendă, pentru infracțiunile ușoare, și pot ajunge până la 5.000 de euro. Nivelul sancțiunii se stabilește în funcție de natura prejudiciilor cauzate și de entitatea prejudiciata. Persoana sancționată poate solicita înlocuirea amenzii cu obligația personală de a curăța mâzgăliturile, în condițiile și sub atenta supraveghere a autorităților competente.
Soluția
După ce am adus subiectul în spațiul public, am primit multe telefoane și mesaje de la reprezentanți ai autorităților locale din România. Toți mi-au spus că problema graffiti-ului îi costă în fiecare an sume colosale și că au nevoie de soluții.
O primă soluție, necesară, este asigurarea de spații publice dedicate pentru grafferi. Autoritățile publice din străinătate, care au avut succes în combaterea vandalismului, organizează concursuri și acordă premii pentru cele mai bune creații, în locurile special amenajate.
Pe partea de sancțiuni, poliția (locală și națională) trebuie să își facă treaba, ajutată de monitorizarea video mai ales în jurul monumentelor, și să nu mai aplice doar amenzile minime.
Putem prelua bune practici și de la alte situații similare. De exemplu, guma de mestecat. Date din 2011 arătau că primăria Romei plătea 5,5 milioane de euro anual doar pe curățarea gumei de mestecat de pe trotuare. În fiecare zi se consumau 300.000 de gume, din care 5% ajungeau pe trotuar. Amenzile pentru aruncarea pe trotuar a gunoaielor, la acel moment, erau de 50 de euro, o sumă insuficientă. Soluția a fost să crească amenzile pentru a reduce fenomenul.
Singapore, însă, este celebră pentru măsurile mult mai drastice, pe același subiect. Autorităţile singaporeze au interzis guma de mestecat în anul 1992, cu scopul de a păstra curăţenia străzilor şi de a încuraja un comportament adecvat al cetăţenilor. În plus, amenda pentru aruncatul gumei pe jos era de 700 de dolari în 2016. Și aruncatul gunoiului în spații publice sau desenarea de graffiti sunt interzise de lege, dar și aspru pedepsite.
Este nevoie, așadar, de un mix de soluții, care să includă atât creșterea pedepselor, pentru descurajarea aventurierilor, dar și anumite interdicții, pentru a reduce fenomenul. De la legiuitor, autorități locale sau centrale, la fiecare cetățean din această țară, cu toții avem datoria de a păstra, conserva și salva patrimoniul românesc. Iar cei care, de amorul „artei”, aleg să nu respecte valorile noastre, trebuie pedepsiți pe măsură.
Am început deja să lucrez la o inițiativă legislativă în acest sens și îi aștept alături pe toți cei interesați de subiect. Dacă o simplă postare pe social media a generat atât de multe idei valoroase, sunt convins că dezbaterile publice și dialogul pe o propunere concretă de lege vor duce la un rezultat pe măsura importanței acestei teme și a respectului cuvenit moștenirii primite de la generațiile care au construit România. În cuvintele lui Constantin Brâncuși: “Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”.
