Când, în toamna anului trecut, împreună cu colegii mei din USR am zis că alegerile anticipate sunt soluția pentru a evita o prelungită criză politică, am primit foarte multe critici. Ni s-a reproșat că ne gândim doar la consolidarea unor rezultate bune și nu la nevoia urgentă de a trimite PSD acolo unde îi e locul: în opoziție pentru o perioadă suficient de lungă cât nota de plată pentru trei ani de dezastru să fie plătită. Ceea ce spuneam noi însă era cu totul altceva - tocmai pentru a împiedica recuperarea lentă și sigură a PSD era nevoie de acțiune și era nevoie de acțiune rapidă.
O privire aruncată pe sondaje astăzi arată că am avut dreptate. PNL s-a grăbit să se bucure de guvernare în condițiile unui parlament cu majoritate toxică, antireformistă și profund compromisă. A reușit să se bucure un pic, dar rezultatele sunt sub așteptările pe care chiar liberalii împeună cu președintele Iohannis le-au setat. Nu e nevoie de cine știe ce analiză politică complexă pentru a vedea lucrurile astea.
În ceea ce ne privește, când a devenit evident că perspectiva anticipatelor se îndepărtează, am contribuit pe cât am putut la stabilitatea cabinetului fragil al domnului Orban. Am acceptat să semnăm un acord politic cu câteva angajamente de bun simț în schimbul votului pentru învestitura guvernului. Bună parte dintre ele nu sunt îndeplinite nici astăzi. Nu insist asupra lor, dar la ora la care scriu aceste rânduri, PNL se comportă ca și cum aceste angajamente nu mai există. Există, și noi suntem aici ca să le aducem aminte de cuvântul dat.
Am să spun doar un lucru, spre deosebire de alte partide care au umplut nivelul doi al guvernării cu tot felul de sinecuriști în schimbul votului (sunt mii de astfel de cazuri), USR nu a făcut nici măcar o aluzie la posturi în administrația publică.
USR a cerut doar unele măsuri pe care electoratul le cere. La sfârșitul zilei, România a primit un guvern de trei luni a cărui existență s-a bazat pe o combinație bizară din veșnici sinecuriști ai unora și bunăcredința altora. O combinație care nu putea să reziste și n-a rezistat. O combinație care adus înapoi în joc PSD. Dacă e cineva care crede că rețelele uriașe de rozătoare bugetare ale PSD se vor declara învinse și vor pleca acasă în condițiile actuale, îmi permit să nu fiu de acord. PSD poate fi învins doar la vot și pastrându-ne împreună hotărârea de a face lucrul ăsta să se întâmple. Calculele mici aduc pierderi mari.
Aici trebuie să mai fac o precizare. Niciodată, repet, niciodată, în discuții și negocieri, formale sau informale, PNL nu a invitat USR la guvernare. Din contră chiar, au transmis pe toate canalele că acum este vremea lor. Fascinați de vremelnica lor ascensiune în sondaje, partenerii liberali au ales aroganța.
Constat lucrurile astea cu amărăciune, dar nu suntem aleși să ne lamentăm. Electoratul nostru, al USR și al PNL, așteaptă de la noi să lucrăm împreună pentru repararea României. Nu e niciun fel de discuție aici. Atitudinea noastră va ține întotdeauna cont de acest detaliu esențial. Sigur, dinspre PNL există așteptarea ca, în numele unui scop comun, tonul orchestrei să fie dat de liberali.
Se miră când primesc critici constructive, se supără când avem dreptate.
Cred că asta e o precizare utilă pentru lunile care vor urma: USR nu va întoarce privirea când va vedea lucruri care pot fi făcute mai bine. Pentru a interpreta asta în grila corectă trebuie înțeles contextul. USR e un partid venit din societatea civilă, ieșit din exasperare în fața imobilismului și, uneori, relei voințe a partidelor vechi. E compus din oameni care au decis să intre în politică pentru a o schimba, pentru a grăbi pasul reformelor, pentru a lăsa o țară mai bună în urmă.
Sunt oameni care timp de mai bine de 20 de ani au lăsat vechilor partide privilegiul de a conduce. Până la un punct când au zis “lucrurile merg prea lent, prea haotic, prea multe oportunități de dezvoltare se pierd”. E momentul la care generație întreagă a înțeles că România nu a fost făcută de oameni care au stat deoparte.
Altfel spus, USR nu are niciun fel de datorie față de vechiul sistem politic, cu idiosincraziile și cutumele lui. Nu o să îi replicăm obiceiurile și atitudinile. Nu am fost și nu o să fim un partid nou în haine vechi. Cui ar folosi?
Proiectul nostru este România. Pentru acest proiect o să trecem peste aroganțasau supărările eventualilor parteneri. Ochii noștri sunt spre viitor și credem cu tărie că micile neînțelegeri politice pot fi depășite. Și cred că nu suntem singuri. De trei ani de zile vedem cum temele noastre și ideile noastre principale sunt preluate de alte partide ceea ce nu face decât să confirme că intransigența noastră e calea corectă.
Ăsta este motivul pentru care am salutat cu multă căldură decizia PNL de a sprijini candidatul USR pentru primăria București. Nicușor Dan ar fi fost primar deja de patru ani dacă în vârtejul localelor din 2016, PNL ar fi luat decizia de a-l sprijini. E bine și acum, iar gestul ăsta arată că ne putem strânge cu toții în spatele unei cauze bune.
Ne trebuie doar un pic de încredere unii în alții.
Decizia PNL de a-l sprijini pe Nicușor trebuie interpretată, și noi așa o facem, ca un început.
Știu că există tentația de a alege calea comodă. E, poate, mai dificil să colaborezi cu USR decât cu PSD. Dar nicio secundă, le spun cu prietenie partenerilor liberali, nu trebuie să uităm care e scopul.
Și, mai ales, ce se poate întâmpla dacă ratăm. De undeva, de pe băncile PSD din Parlament, ne privește în tăcere următorul Dragnea, pentru că, dacă nu învățăm din ea, istoria are prostul obicei sa se repete.
