Răspunsul e destul de simplu: pentru că vrea să păstreze controlul tăierilor ilegale de păduri în pixul ministrului. Iar o instituție specializată și, mai ales, independentă, de cercetare penală în domeniu, i-ar încurca tocmai în momentul în care au ajuns și ei la ”împărțitul bucatelor”.
Poate că sunt mulți surprinși de opoziția pe care Guvernul Orban și parlamentarii PNL o manifestă față de adoptarea legii pe care am inițiat-o împreună cu colegii din USR - de înființare a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu (DIIM), cunoscută și sub numele DNA-ului Pădurilor. Și, totuși, surpriza nu e chiar așa mare.
În timpul dezbaterilor din comisiile de specialitate din Senat, am ascultat ”argumentele” reprezentantului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, condus de Costel Alexe. Potrivit acestuia, avem instituții care au competențe legate de cercetarea penală a infracțiunilor de mediu, enumerând Garda Națională Forestieră, Garda de Mediu și Poliția.
Evident, ”argumentul” este greu de acceptat – în sistemul juridic românesc procurorul este cel care coordonează cercetarea penală, chiar dacă există și alte instituții care au, parțial, atribuții. Procurorii sunt cei care încheie rezoluția de trimitere în judecată și reprezintă interesul public în instanță, pe perioada procesului.
Efectele lipsei de specializare a procurorilor în domeniu sunt cuantificabile – un număr infim de dosare trimise în judecată (în cazul infracțiunilor la regimul silvic sunt sub 500 pe an, din aproximativ 25.000 de cauze în lucru; și mai puține sunt dosarele încheiate cu condamnări penale definitive – aproximativ 450 de persoane condamnate în fiecare an, ceea ce înseamnă maxim 200 de dosare dacă ținem cont că într-un dosar sunt condamnate mai multe persoane). Astfel, într-o perioadă în care volumul de lemn dispărut din pădure fără acte a crescut cu mai mult decât dublu (ajungând la cifra halucinată de 20 de milioane de metri cubi pe an), numărul dosarelor și a condamnărilor a scăzut constant!
Dincolo de faptul că ”argumentul” Ministerului nu e sustenabil, acest lucru trebuie coroborat cu o altă decizie controversată a Guvernului Orban: Ordonanța de Urgență (OUG) 88/2019 de desființare a Gărzii Naționale Forestiere. În timpul dezbaterilor de la Senat, pe legea de adoptare a OUG 88/2019 (respinsă, în cele din urmă, de Parlament), reprezentanții Guvernului Orban au susținut că nu ar fi nicio problemă că n-ar mai exista Garda Națională Forestieră, pentru că ministrul poate semna fără probleme numirile/destituirile inspectorilor și consilierilor din gărzile regionale.
Practic, ceea ce a vrut să facă Guvernul Orban a fost să subordoneze politic controlul tăierilor ilegale de păduri, punându-l în pixul ministrului. Parțial a și reușit, pentru că în cele câteva luni în care OUG 88/2019 a produs efecte, conducerea centrală a activității de control a fost schimbată în viteză. A ajutat cu ceva? S-a făcut vreo evaluare de integritate a angajaților Gărzilor Forestiere din teritoriu, obligație legală neîndeplinită încă din 2015? Ba bine că nu…
Context în care nu e de mirare că fiul unui consilier al Gărzii Forestiere Suceava, patron de firmă de exploatare prinsă cu ilegalități, l-a atacat pe activistul de mediu Tiberiu Boșutar cu topoarele în urmă cu o săptămână!
Păi cum să nu prindă curaj și tupeu prăduitorii, când ministerul și Guvernul nu vor să aplice evaluările de integritate în Gărzi și se opun înființării unei structuri de cercetare penală specializată, în domeniu?
Punând cap la cap acțiunile și ”argumentele” Guvernului Orban și ale reprezentanților lui, avem imaginea clară: pe de o parte, se dorește o subordonare politică cât mai directă a instituțiilor de control în domeniul mediului (motiv pentru care au încercat desființarea Gărzii Naționale Forestiere); pe de altă parte, afirmă că aceste instituții (subordonate politic) sunt suficiente pentru a combate infracționalitatea de mediu! Evident că o structură specializată independentă de cercetare penală le-ar încurca al naibii de rău planurile. Să intri cu bocancii peste independența și inamovibilitatea unor magistrați ar fi destul de riscant pentru cel care încearcă.
Și astfel, se lămurește dilema: Guvernul Orban n-are de gând să se trezească pe cap cu o instituție independentă specializată în combaterea infracțiunilor de mediu taman când au ajuns și ei în fruntea bucatelor! Mai ales în condițiile în care, doar în domeniul tăierilor ilegale de lemn, valoarea ”afacerii” e de câteva sute de milioane de euro pe an (potrivit unor estimări chiar de un miliard de euro!). La asta mai puneți afacerile dubioase cu gunoaie ori cu băgatul pe țeavă al râurilor de munte.
Da, e de înțeles ”supărarea” celor de la PNL pe USR că am adus în Parlament această propunere legislativă. Dar nu e și de acceptat. E târziu, e deja foarte târziu, pentru multe dintre pădurile și apele României! Dar încă nu e prea târziu. Cât mai avem păduri și ape pe care nu le-au pus la pământ ori nu le-au băgat pe țeavă, cât mai avem locuri în care să respirăm aer curat, mai avem o șansă. Și o să luptăm pentru șansa asta până la capăt. Oricât s-ar supăra Orban, Alexe, Predoiu ori Fluture. Că n-am intrat în politică pentru a le fi lor somnul lin.
