Cu toții am trecut prin asta: mașina aia pe care o iubeai acum 200.000 de km și 10 ani a ajuns cam rău: consumă 15 la sută în oraș, cârâie și uruie peste 120 km/h, unul din ștergătoare se ia la bătaie cu celălalt la fiecare ploaie, de trebuie să ieși să le înșurubezi la loc…
… și, peste toate, copiii (care și ei au crescut tot cu 10 ani) nu mai vor să fie văzuți în ea de prietenii lor. “Lasă că luăm Uber tati, e ok. Nu ne mai duce la școală…!”
În aceeași situație se află și România, din perspectiva politicienilor hârșâiți, nu a puștanilor care se duc la ședința USR+ cu speranța secretă că vin și fetele alea de la miting…
Stați, nu mă lăsăți să divaghez. Deci: din perspectiva unui politician veteran, România, ca și mașina de care vorbeam mai devreme, nu mai merită condusă!
Vremea marilor tunuri a trecut. Acum sunt tunulețe, pușcoace, prăștii. Acum nu mai poți spera să termini un mandat de premier cu miliardul de dolari la portofel (da, umblă vorba că unul a făcut-o!). Acum, marea realizare e să termini fără niciun an de pușcărie, sau cumva - cazul ideal - fără nici măcar un dosar.
Doi: țara nu mai merge cum vrei tu, chiar și când crezi că o conduci.
Are joc mare în direcție, după cum a constatat chiar PSD-ul de curând. Faci stânga tare, pe naiba: ea se duce tot dreapta. Încerci să pui Moscova în sistemul de navigație, te trezești la Veneția la Comisie. “Cu ce mă ajută asta pe mine, domnișoară?” e de fapt jelania unui șofer disperat, la care accelerația face ca frâna și frâna scoate juma’ de milion de oameni în stradă. Și n-ai opțiunea de City Safety, deși unii așa au crezut la 10 august…
Și mai e o chestie: la fel ca și rabla de mașină de care vă vorbesc, țara are tot bordul aprins cu chemări în service. Trebuie schimbat uleiul la datoria externă, trebuie să trecem la cauciucuri de sacrificiu, trebuie să încetăm să mai furăm benzină de la alte mașini, noaptea prin parcare.
Mai merită să mai conduci așa ceva? Mai merită să te urci la volan când în față se vede clar zidul, iar accelerația a rămas blocată? Nu mai zic că pe locul din spate e poporul, care strigă la tine că el nu renunță nici la drumul la mall, nici la ăla în vacanță, nici…
Înțelegeți deci opoziția că nu e prea entuziastă să stea în scaunul șoferului prea curând. Dar pesediștii? Ei nu se prind că vine scandența? Chiar nu se gândesc la riscul unui impact economic major, cu ei pe locurile din față?
Ba da. Dar pentru ei tanti Viorica e mai mult decât un șofer. E un airbag uman. De-aia mai toată lumea se uită la ea cu atenție zilele astea, ba unii chiar cu telefonul pornit, să prindă accidentul. Sunt curioși cum va rezista coafura.
Mergeți deci în vacanță, dragii mei prieteni, acolo pe locurile din spate. Și nu vă faceți griji că se întâmplă ceva cât lipsiți.
De fapt, România nu mai e condusă de ei.
România e deja a noastră.
Totul e să realizăm la timp că Marele Volan s-a spart în milioane de mici volane, în mâinile fiecăruia dintre noi.
Și totul e să înțelegem că democrația de succes e aceea în care oamenii învață să le învârtă la unison, dincolo de egoisme și ego-uri, în direcția cea bună pentru toată lumea….
